- Social - nr. 34 / 19 Februarie, 2013 Mens sana in corpore… (?) III Daca pestele "de la coada se curata”, ingaduiti-mi, stimati cititori, sa detaliez unele nedumeriri legate de sistemul asigurarilor de sanatate, asa cum este cuprins in proiectul legii mult asteptate, la sfarsitul documentului. Scopul enuntat, principiile, chiar si organizarea se pare ca sunt corecte si oneste. In ce priveste cifrele insa, am unele rezerve. Contributia se stabileste dupa cuantumul venitului impozabil pentru angajator, 5,2%, iar pentru angajat 5,5%, care se retine obligatoriu din venit, si pe baza declaratiilor depuse prin sistemul financiar contabil se achita la trezoreria statului, urmand sa fie gestionata de catre C.N.A.S. prin BNR, ca un fond unic. De ce 5,2% din venitul impozabil, si nu un procent mai mic din venitul brut?! Se stie ca angajatorii urmaresc scaderea bazei de impozitare. Sunt unii care se inteleg si colaboreaza pentru a plasa in documente angajatii, in asa fel incat, in loc de un salariu (sau venit) impozabil, sa apara mai multe plati neimpozabile, la mai multe locuri de munca, chiar si in afara firmei. Angajatii vor simti efectul acestor smecherii la stabilirea punctajului de pensionare, dar se va simti si in colectarea contributiei la fondul de sanatate, efectul resimtindu-se si asupra asiguratilor. Exista tactici si manevre financiar-contabile, cu care se pot "descurca” si pot scapa de plata CAS prin aplicarea unor deduceri la baza de impozitare, fara a afecta retributia reala (compensarea cu prime, bonuri de masa, cadouri, plata in natura etc.). Eu as raporta contributia angajatorilor direct la cifra de afaceri cu un procentaj rezonabil, realizand mai simplu si mai sigur fondul social, pe care l-as gestiona separat si l-as folosi exclusiv pentru domeniile din sistem, care nu sunt legate direct de sanatatea persoanei. Cuantumul realizat din veniturile angajatul