Când copiii spun lucruri trăsnite și mai dau din casă de se înroșesc părinții lor ca la prima întâlnire nu se supără nimeni. Audiența râde, micile obrăznicii se iartă. Atunci însă când șeful unei administrații într-un oraș ca Timișoara proferează idei nătânge, nu se mai amuză nimeni. După zeci de planuri de tipul “vând pielea ursului din pădure”, Nicolae Robu a mai venit cu o inițiativă candidă: ce-ar fi să fie considerate discuțiile de pe Facebook drept dezbateri publice, prin lege?
Fiți sinceri: nimeni nu rămâne indiferent la butonul “like”, așa că entuziasmul primarului e de înțeles. Ce nu pot percepe însă este cum un edil-șef, un lider de partid, un fost rector poate da dovadă de o asemenea lipsă de maturitate.
Ce nu vrea să accepte probabil este că, dacă oamenii comentează pe profilul său de Facebook și curg “like”-urile la postările sale, nu înseamnă că vreo problemă este dezbătută în vreun fel. Rețeaua asta de care suntem dependenți este în primul rând o treabă socială, un soi de bazar virtual în care ne relaxăm, ne înjurăm, ne dăm cine nu suntem și ne dăm și cu părerea fără să pretindem că putem emite legi sau decizii care ne vor afecta pe plan local. Dacă ar fi așa, toți câinii de pe lume ar fi adoptați, Roșia Montană ar fi demult raiul ecologiștilor, iar marijuana – legalizată.
E adevărat, discuțiile din spațiul virtual nu trebuie ignorate, măcar și pentru faptul că cei care mai sunt în stare să se exprime, cu subiect și predicat, în ziua de azi, în România, nu sunt de aruncat. Ce este dănuător acestui oraș este însă faptul că primarul, care ne tot arată că și-a suflecat mânecile, dar aleargă în cercuri pe șantierul reconstrucției orașului, are o problemă tehnică de concentrare la țintă. Da, prezența timișorenilor la dezbaterile publice este rușinos de mică. Asta, în condițiile în care zeci de proiecte din ultimii ani s-au aprobat și imp
