Un cuvânt şi totul e on hold, cuvântul salvator cu care îţi câştigai imunitatea. Vreau să spun "Piua!" din nou. Cuvântul magic al copilăriei.
Vă amintiţi cât de simplu era? Orice joc, în orice condiţii, putea fi întrerupt cu un singur cuvânt pentru a-ţi trage sufletul dacă alergai ca un nebun după cai verzi pe pereţi, să iei o gură de apă pentru a putea continua să alergi, sau pur şi simplu când situaţia devenea „complicată” puneai totul pe pauză şi îţi construiai „planul de scăpare” sau „planul de atac” după tipicul jocului.
Şi partea şi mai frumoasă era că toţi ştiau acest lucru, cunoşteau regula, din momentul rostirii cuvântului acesta minunat erai intangibil, toţi respectau acest lucru fără nicio excepţie. Toţi respectau acest cuvânt cu sfinţenie şi erai de neatins, te aflai în colţul de siguranţă. La fel de frumos era şi faptul că jocul nu trebuia să se oprească, în jurul tău totul îşi putea continua cursul normal.
Cât de plăcut ar fi ca şi cum să putem fi pentru câteva secunde, minute spectatori la spectacolul vieţii noastre, pentru ca apoi să putem urca din nou pe scenă mai pregătiţi ca înainte.
Îmi este dor de el. "Piua!" şi totul este on hold, ieşi din rutina zilnică, din mijlocul problemelor, din stresul cotidian, faci un pas în afara lumii şi priveşti totul cu detaşare.
Nu ar fi frumos? un cuvânt şi pauza de care ai nevoie să fie a ta, "piua" şi momentul de linişte după care tânjeşti să fie acolo, al tău, gata pentru ca tu să te bucuri de el. Cum ar fi să ne putem lua timpul de care avem nevoie înaintea unei decizii vitale, sau înainte de a reacţiona într-un moment când nervii tăi sunt întinşi la maxim?
Trăim într-o lume nebună, grăbită să meargă mai departe chiar şi atunci când tu ai vrea să mai poţi zăbovi puţin. Ştii momentul ăla când devii conştient că din clipă imediat următoare o să izbucnească o ceartă, ştii motiv
