Prietenul meu care stă prin tribunale şi vânează greşeli (de procedură) a fost şi la procesul lui Fenechiu, de la Înalta Curte. Era foarte amuzat şi mi-a povestit cum sala s-a umplut de accent moldovenesc.
Oameni bine hrăniţi, cu roşu în obraji şi mai ales sătui. Puşi pe şagă. Un ziarist, de la ei tot încerca să-l provoace pe Fenechiu la jocuri pe telefonul mobil, erau audiaţi martori lejeri, adică cei mai neinmportanţi, care nu prea ştiau nimic despre belele alea de transformatoare.
Susţinătorii Ministrului vorbeau la o ţigare că nu este nici o problemă. Avocatul ales de Fenechiu face minuni. Pentru un fleac de câteva zeci de mii de euro “i-a scos cătuşele” unui preşedinte al Consiliului judeţean “de la noi”. Păi la cât i-o fi dat “şefu” nu se mai pune nici o problemă. Ăla cu , cătuşele era a zecea spiţă la roată faţă de Don’Relu, care ce-a făcut? A cumpărat transformatoare produse în anii '70 de la Dragoş Stănescu, bulibaşa romilor din comuna Grajduri, care este analfabet. Stănescu le aduna din toată ţara la preţ de fier vechi. Actualul ministru a vopsit respectivele piese şi le-a vândut la Electrica Moldova în cadrul unor licitaţii la care participau, de formă, firmele lui Adomniţei. Mare brânză!
Ca să nu mai vorbim că Fenechiu ar trebui nu numai achitat ci şi premiat, vorbeau moldovenii. A luat transformatoare, le-a vopsit, a construit case şi le-a dat pe bani la fraieri, ba mai mult a vândut şi întrerupătoare produse în anii '60 - '70. Mare om, mare character!
