În 5 iulie 2012, premierul Jean-Marc Ayrault și ministerul francez al Educației au lansat o dezbatere națională despre refondarea școlii în jurul unor principii capabile să ghideze acțiunea publică. Nu era vorba de un simplu artificiu de comunicare, după ce Hollande făcuse din educație și din grija pentru tineri teme principale ale campaniei sale prezidențiale. Era vorba de un efort prin care se căuta să se facă lumină în privința alegerilor pe care noul Guvern le avea de făcut în reformarea educației. Se măsura bine, ca să se taie o singură dată. Legi importante aveau să se bazeze pe această dezbatere publică.
Dialogul național a durat trei luni. La el au luat parte profesori, elevi, părinți, directori de școală, aleși locali, sindicate, experți, reprezentanți ai lumii economice, asociative, culturale și științifice. Dezbaterea a fost structurată pe patru mari direcții: reușita școlară pentru toți,elevii în centrul refondării școlii, personal didactic bine pregătit și respectat, un sistem just și eficace. Au existat responsabili pentru fiecare direcție, iar subiectele au fost dezbătute în cadrul a 21 de ateliere tematice. Autorităție locale și mediul academic au fost încurajate să organizeze propriile dezbateri, iar un website a permis cât mai multor oameni să-și spună părerea. În total, câteva mii de contribuții au fost primite și un raport final a fost redactat. Acest proces serios a permis Președintelui Republicii să anunțe, într-un discurs ținut în 9 octombrie la Sorbona, marile axe ale reformei învățământului preuniversitar francez.
Mi-a venit în minte exemplul francez recent atunci când am citit despre proiectul de plan-cadru pentru învățământul primar propus în dezbatere publică de Ministerul Educației până pe 19 februarie. Subiectul este unul fundamental pentru societatea noastră pentru că școala primară este nu doar locul în care elevii își
