INDOLENTÃ România nu are în acest moment un program national de preventie a suicidului desi acestea reprezintã peste 10% din cauzele de deces. Dacã ne referim la cazurile de moarte violentã, suicidul ocupã un loc important alãturi de accidentele rutiere si de agresiuni. Numãrul de cazuri ar putea fi redus prin asigurarea asistentei psihologice în situatii în care se întâlnesc factori de risc suicidal, precum modificãrile de status social sau economic legate de pierderea locului de muncã sau pensionare.

Ciuhodaru argumenteazã necesitatea programului

“Studiile noastre aratã cã:

1. Distributia pe sexe aratã cã femeile recurg mai frecvent decât bãrbatii la astfel de gesturi suicidale astfel încât 60 % din cei tratati sunt femei.

2. Tentativele de sinucidere prin intoxicatie voluntarã au provenit mai frecvent din urban, atingând ponderea de 54,29%.

3. Mai mult de jumãtate din cei care recurg la intoxicatia voluntarã în scop autolitic nu au un loc de muncã în momentul în care recurg la gestul suicidal si doar un sfert sunt salariati. Aproximativ 10% sunt pensionari iar elevii si studentii reprezintã sub 10% din tentativele de sinucidere. Studentii recurg de douã ori mai frecvent decât elevii la un gest suicidal ce necesitã tratament de urgentã.

4. Marti si duminicã se înregistreazã cele mai multe tentative de sinucidere (câte 20%) iar sfârsitul sãptãmânii concentreazã aproape jumãtate din cazuri (42,86% )

5. Desi tentativele autolitice matinale sunt sub 30% din total, majoritatea utilizeazã metode sau tehnici care indicã premeditarea si le conferã siguranta realizãrii.

6. Ambulanta asigurã transportul la spital a 51.43% din aceste cazuri, restul sunt adusi la spital de familie sau anturaj.

7. O cincime din cazuri au necesitat internare în toxicologie sau chiar la terapie intensivã iar benzodiazepinele, anxioliticele si inse