Mă scuzaţi, m-am răzgândit. Ba nu! M-am răzgândit iar... Debutul în lungmetraj al lui Paul Negoescu spune o poveste simplă despre decizii, acelea importante, menite să schimbe existenţa. În bine sau rău, dar o schimbă. O lună în Thailanda spune povestea lui Radu (interpretat de Andrei Mateiu), care, în noaptea Anului Nou, nemulţumit de viaţa sa sentimentală, decide să se despartă de actuala prietenă şi să pornească în căutarea fostei. Şi uite aşa, începe o călătorie prin cluburile bucureştene, o călătorie decisivă în privinţa viitorului său. Rămâne de văzut dacă ea este cea de care are nevoie cu adevărat. Zarurile au fost aruncate imediat după miezul nopţii, când se desparte subit de Adina (Ioana Anastasia Anton). Dincolo de toate elementele de suprafaţă, filmul vorbeşte despre generaţia celor de aproape 30 de ani, oameni confuzi din punct de vedere sentimental, obişnuiţi să ia decizii pripite şi imprevizibile, fără a rumega prea mult situaţiile, din dorinţa de a fi cât mai cool cu putinţă. Povestea lui Radu este una tristă: un bărbat care nu reuşeşte să se hotărască ce vrea, încurcă femeile din viaţa lui, le complică inutil existenţa, pentru simplul motiv că a fost laş la momentul X. De fapt, problema lui Radu este răsfăţul exagerat de care se agaţă, fără prea multe remuşcări. Prea puţin îi pasă de Adina, iar sărbătorirea a nouă luni de când sunt împreună şi cadoul (o ramă foto colorată simpatic) par să îl lase rece. Din păcate, relaţia lor ajunsese în acel punct în care ea visa linişte, petreceri aşezate, ieşiri la restaurant, mese de prânz cu părinţii. Dar lucrurile de genul acesta sperie şi poate nu doar pe Radu, ci chiar pe orice alt bărbat. Pentru că ar presupune o maturizare şi o stabilizare imediată. Or, cine îşi mai doreşte astfel de lucruri în zilele noastre?! Viteza în care trăim ne şantajează să ne dorim lucruri imediate, la îndemână, comode şi