Bine, rău, iată ce înţeleg eu din dezbaterile în mass-media ale problemei pensiilor, din discuţiile aprinse şi contondente purtate de români pe toate drumurile, în grupuri restrânse sau mai largi, terminate aproape întotdeauna cu contraziceri nesfârşite, sau chiar certuri şi ruperi de relaţii prieteneşti.
Avocatul Poporului, plin încă de energiile începutului de carieră uselistă, a lansat de curând ideea că actualul Guvern Ponta 2 ar trebui să facă lumină şi în privinţa pensiilor speciale, numite ”nesimţite” de către Guvernele Boc 1-5, care ar putea fi supranumite ”Să trăiţi, şefu`!”, sau ”Să trăiţi, bine!”.
Deoarece cu aprobarea şi la ordinele Şefului, Guvernele ”Să trăiţi”, care riscau să ajungă de la 1 la 10, au tăiat din pensiile speciale, unele fiind mari de tot, altele mijlocii, iar altele ceva mai mari decât cele mai mici.
Tot în timpul acestor guvernări, unele instituţii ale statului, prietene cu Şefu (una dintre acestea împrumutând iniţialele din dispărutul CC al PCR), şi-au păstrat neatinse pensiile speciale. Când Şefu avea nevoie de sprijinul acestor instituţii, pentru a acţiona împotriva suratelor lor care îi erau potrivnice, sau a opoziţiei, cele dintâi răspundeau în cor: ”Ordonaţi!”
Peste noapte, diverşi funcţionari, înzestraţi cu fierăstraie şi cuţite, întrebau: ”Cât tăiem, Şefu`?” Răspunsul, croit după zicala românească privind soarta caprei vecinului, venea imediat: ”Cât mai mult!”, ”Dar legea spune...”, ”Faceţi altă lege!”.Astfel, s-a făcut altă lege care a încălcat-o pe prima.
Tăietorii de pensii au lucrat cu o plăcere greu de descris. Aşa s-a ajuns ca vecinul meu, cu o pensie specială de 7000 lei, obţinută în urma prestării unei profesii complicate, riscante, să rămână cu 1600. În urma acestei măsuri, mai ales purtătorii de armă şi uniformă, afectaţi şi ei, s-au supărat, au trântit şapca de pământ şi au strigat către
