Democrat-liberalii au început lupta pentru şefia PD-L, un partid care o ia puternic la vale şi care are nevoie de o resuscitare rapidă, pentru a nu ajunge coleg de suferinţă cu aliatul PNŢCD. Resuscitarea pe care o aşteaptă membrii de partid pare, însă, tot mai departe, având în vedere evenimentele din ultimele zile.
În orice partid care se respectă, după alegerile din 9 decembrie, conducerea ar fi trebuit să demisioneze în bloc, având în vedere rezultatul dezastruos obţinut de echipa Blaga. Totuşi, la PD-L, se ridică un semn de întrebare dacă această variantă ar fi cea mai bună pentru revigorarea partidului, având în vedere care sunt alternativele. Îmi aduc aminte cum prin 2005, Traian Băsescu cerea reformarea PSD-ului condus de Năstase, pentru a deveni un partid credibil. Cam în aceeaşi situaţie se află acum PD-L, iar Traian Băsescu este în postura de a cere (şi face) reforma în propriul partid. Ce fel de reformă ne pregăteşte Traian Băsescu, vedem chiar în aceste zile. Vârf de lance al noii generaţii PD-L, care ar trebui să fie alternativa la USL, este nimeni altcineva decât Elena Udrea, fosta ministră a Dezvoltării, cea care construia săli de sport în sate unde nu sunt copii sau bazine de înot pe care nu le folosea nimeni, fiindcă nu exista apă în zonă. Un ministru perceput ca cel mai corupt al cabinetelor Boc, un ministru acuzat de multe lucruri ilegale şi care îşi mai etalează liberă poşetele de mii de euro doar fiindcă procurorii lui Traian Băsescu îi sunt încă fideli „tătucului“. La capitolul „Lenuţe“, Băsescu a reuşit să-l întreacă până şi pe Nicolae Ceauşescu, cel care n-a avut tupeu să şi-o promoveze pe-a lui ca şefă de partid. În schimb Băsescu nu mai are pic de ruşine, dacă nu de români, măcar de familie. În drumul spre reformare, noul PD-L ne propune, alături de doamna preşedinte Udrea, o gaşcă de baroni locali certaţi cu legea, şantajabili
