La 17 ani şi 2 luni, Nicolae Vasile e cel mai tînăr dintre puştii cu care giuleştenii vor defila în retur.
Are o faţă de copil cu care nu şi-ar putea înspăimînta rivalii, dar atunci cînd e pe gazon, Nicolae Vasile nu ţine cont de adversarul pe care trebuie să-l marcheze. A făcut pasul de la Liga a 3-a la prima formaţie a Rapidului în numai două luni, însă promite să fie revelaţia Grantului în sezonul ce stă să înceapă.
- Niky, cînd te-ai apucat de fotbal?
- În 2003 m-a dus tata la Pro Luceafărul. În 2005 am avut primul meci oficial la juniori.
- Cînd ai luat primul contact cu Giuleştiul?
- La 10 ani, unchiul meu m-a dus la un meci pe Giuleşti. Atunci m-am îndrăgostit de suporteri, care sînt unici.
- Cum ai primit vestea că vei merge în cantonament cu echipa mare? De-abia jucaseşi cîteva meciuri la "satelit".
- Da, numai două jucasem la Rapid II! Nu mă aşteptam, m-a sunat domnul Perjă pe 10 ianuarie şi mi-a zis să-mi iau ghetele şi să vin la reunire. Credeam că e o glumă...
- Cum a fost primul cantonament cu seniorii?
- Foarte dificil. E diferenţă mare atît fizic, cît şi tactic între nivelul la care eram obişnuit şi ce-am făcut în Spania. M-am acomodat însă repede. Pancu m-a luat sub aripa sa protectoare, dar toţi ceilalţi băieţi m-au ajutat.
- Cum e Nicolae Vasile cel de pe gazon şi pe cel din viaţa personală.
- Pe teren sînt ambiţios, luptător, muncesc foarte mult. În viaţa personală sînt un băiat simplu, liniştit, de bun-simţ, modest. Nu-mi place să ies în evidenţă.
"Rapid renaşte!"
- Ai fost căpitan în amicalul cu Rubin. Ce senzaţie ţi-a oferit banderola de pe braţ?
- E un sentiment pe care nu mulţi au avut ocazia să-l trăiască. Chiar dacă a fost doar un meci de pregătire, pentru mine a însemnat enorm. M-a făcut să am foarte, foarte mult respect pentru culori.
- Adi Iencsi a spus
