"Spune-mi ce mănînci, o să-ţi spun cine eşti": cîţi europeni ar şti să răspundă astăzi la întrebarea pusă în secolul al XIX-lea de Jean Anthelme Brillat-Savarin? Sau, de fapt, cîţi ar fi dispuşi să audă răspunsul pe care l-ar da autorul Fiziologiei gustului?

Niciodată nu am avut atît de multe informaţii cu privire la alimentele pe care le consumăm şi totuşi nu am avut niciodată atît de mult impresia de a nu şti ceea ce se găseşte cu adevărat în farfuriile noastre.

Scandalul cărnii de cal în mîncărurile vîndute drept "carne de vită pură" ne-a reamintit că nu sîntem niciodată la adăpost de vreo fraudă alimentară, iar cursa pentru cel mai mic preţ se întoarce în cele din urmă împotriva consumatorului.

Împins de criză şi de scăderea puterii de cumpărare aferente, acesta ajunge să facă arbitraje bugetare, iar sectorul "alimentaţie" este adeseori cel mai afectat. Nu că ar mînca mai puţin, dar mănîncă mai puţin bine.

Şi ceea ce nu plăteşte în bani gheaţă, plăteşte altfel: Obezitate,boli cardio-vasculaire, diabet,cancere... tot atîţia factori de risc sanitari asupra cărora alimentaţia are o incidenţă.

Iar Europa dă dovadă de o atitudine ambivalentă: pe de o parte, pare că ia apărarea consumatorului, introducînd norme şi impunînd etichetedin ce în ce mai precise pentru alimente şi promovînd o alimentaţie sănătoasă; pe de altă parte ea pare să plece urechea de partea industriei agroalimentare, autorizînd practici şi adoptînd măsuri care par să meargă în direcţia opusă. Aşa cum a fost cazul recent cu ridicarea interdicţiei făinilor animale în alimentaţia peştilor de crescătorie. Aceste făini au fost interzise în 1997 fiindcă sînt considerate ca stînd la baza crizei "vacii nebune". Va fi astfel cu atît mai greu pentru Bruxelles de a rezista presiunilor celorlalţi agricultori – în special de porci şi păsări – într-un moment