Dl. Günter Verheugen a venit ieri la Cluj să-şi primească titlul de Doctor Honoris Causa, în prezenţa eminenţelor jumătăţii socialiste a guvernului de la Bucureşti, a oficialităţilor şi a protipendadei locale, inclusiv a doctorului prefăcut, premierul Victor Ponta.

Câţiva activişti (interesaţi, îndeosebi, în probleme de mediu) au protestat afişând mai multe pancarte pe care doctorii de faţă au putut citi, printre altele „No awards for dirty lobbysts" („Fără premii pentru lobby-iştii murdari") sau „Verheugen, go frack yourself!" (înjurătură tandră de extracţie anglo-saxonă şi cu aluzii la tehnologia fracturării hidraulice, folosită la exploatarea gazelor de şist). Din fericire, ca să nu se simtă ignorat, activiştii l-au întâmpinat şi pe dl. Ponta cu tricouri inscripţionate „Copy" şi „Paste", aducându-i aminte că „la Cluj nu e doctor".

Dl. Verheugen a făcut parte din Comisia Europeană (CE) în două componenţe ale sale. Până în 2004, a fost Comisarul pentru Extindere, poziţie din care România l-a cunoscut mai bine şi tocmai pentru contribuţia sa în acea perioada i s-a oferit, chipurile, titlul la UBB. Ulterior, în prima Comisie Barroso, până în 2009, a fost vice-preşedinte al Comisiei şi Comisar pentru Industrie şi Antreprenoriat. La scurt timp după încheierea celui de-al 2-lea mandat, a fondat, împreună cu fosta şefă de cabinet (şi amantă, spun gurile rele şi bine informate) Petra Erler, o companie de lobby cu sediul la Potsdam şi activităţi la Bruxelles („European Experience Company"), lăudându-se cu expertiza şi cunoştinţele sale din nucleul dur al proceselor de luare a deciziilor la nivelul UE. Mai mult, a fost angajat pe alte patru poziţii înalte în diverse organizaţii private: Senior Adviser şi Vice-preşedinte al Royal Bank of Scotland, membru în Consiliul Consultativ Internaţional al gigantului industriei de lobby Fleishmann-Hillard, consultant al