Orele 8.45 Frig şi ceaţă. Intru pe poarta Colegiului Tehnic „Edmond Nicolau“, mă îndrept grăbită către Liceul cu Program Sportiv. Linişte în faţa liceului. Deschid uşa şi intru, nu mă opreşte nimeni. Elevul de serviciu lipseşte. Mai mulţi elevi sprijinindu-se de pereţi sau calorifere, aşteptau să treacă cele 10 minute de pauză. Unul dintre ei îmi surprinde plăcut retina, prin culorile îndrăzneţe ale vestimentaţiei: bluză portocalie şi pantaloni lila. Unii mai energici alergau. Alţii cu chef de glume m-au întrebat: „Vrei să ne pozezi? Trebuia să ne anunţi să venim în costum şi cravată, să fim mai prezentabili”.

După câteva minute am ieşit în curte. Elevii veneau ronţăind chipsuri şi covrigi, povestind gălăgios. Pe holuri, dar şi în curte, agitaţia nu este mare. Unii elevi se ascund de frig lângă calorife-rele din holuri, alţii se ascund în spatele şcolii pentru a fuma. Deranjaţi de prezenţa mea, câţiva liceeni încep să mă ia la întrebări. „Ce faci, mă pozezi? Cine ţi-a dat ţie voie?“. Vocea elevului cu cercel în sprânceană îmi răsună în urechi. Îi răspund că am primit acceptul directorului, prezentând în acelaşi timp legitimaţia şi încerc să intru în jocul lor. Unul dintre elevii care nu fumau mi-a spus însă că nu este nevoie să arăt legitimaţia. „Nu este nevoie să scoateţi legitimaţia, eu vă cunosc! Aţi fost şi aţi vorbit cu mine la cazul cu Lădaru, anul trecut“. Zâmbesc, îmi răspund şi ei cu zâmbete, le fac o fotografie şi plec. Mă întreb dacă fumul inhalat nu le afectează cumva performanţele sportive.

Orele 9.00 Chiar dacă nu sună clopoţelul, elevii, mai încet sau mai în grabă, se îndreaptă spre clase.

Orele 9.03 Se hotărăsc şi fumătorii să intre în şcoală. Avântul le este diminuat de alţi elevi care le cer, evident, o ţigară. În drum spre clasă, un elev vorbeşte despre competiţiile sportive. „Azi la meciul cu Bacăul să aduceţi o goarnă!”, strigă