Pe lângă metodele terapeutice aflate la baza ştiinţei şi artei de a vindeca, expuse în tratatele şi manualele de medicină, în presa de specialitate ori în multe comunicări prezentate la reuniunile medicilor, mai există şi altfel de terapii (le-aş numi adjuvante sau paraterapii), cum ar fi terapia ocupaţională, meloterapia, artterapia etc., care nu arareori şi-au dovedit utilitatea. Printre acestea se numără şi scrisul. Nu demult, am citit, în Dilema veche, un articol în care Iulia Stoian, psiholog şi psihoterapeut, se referea la scris ca la o metodă terapeutică, numită psyhegrafie. Sunt exerciţii de scris – arăta autoarea – cu scopul de a formula gânduri, sentimente, comportamente personale pentru a dobândi o ameliorare terapeutică. Este o metodă de tratament la care importantă este autenticitatea exprimării şi nu neapărat calitatea de literat.
Aceste afirmaţii se potrivesc preocupărilor cărora li s-a dedicat, de mulţi ani, dr. Iulius Iancu din Haifa (Israel), un prolific medic scriitor de limba română; preocupări care l-au ajutat ca, în pofida unor drame pe care le-a trăit, să-şi menţină, în integritate, sănătatea mintală, psihică şi moralul chiar şi la cei peste 90 de ani pe care îi are. După ce a lucrat ca medic radiolog la Bucureşti şi apoi la Haifa, pensionându-se, dr. I. Iancu şi-a descoperit vocaţia de a aşterne pe hârtie gânduri, amintiri, simţăminte, comentarii personale la evenimentele zilei, la atitudinile unor persoane care i-au atras atenţia într-un fel sau altul etc. În felul acesta, însemnările cotidien Publicitate e s-au adunat în cărţi de memorialistică (dintre care aş aminti cele patru volume care alcătuiesc seria „Noi, copiii străzii Leca“ din oraşul său natal, Bacău), de eseuri, ba chiar şi de versuri. Dr. Iulius Iancu este autorul a 14 volume, cel mai recent fiind Lumea uitării (apărut în 2012 la Editura „Columna“ din Bacău). „Am a
