Marja de profit a băncilor – adică diferenţa dintre dobânzile oferite la depozite şi cele cerute pentru credite – este,
în România, cea mai mare din regiune. Bancherii din România motivează, de regulă, dobânzile mari la credite prin costurile mari ale finanţării: pentru că inflaţia în România este ridicată, atunci aceştia trebuie să ofere dobânzi ridicate la depozite, drept urmare dobânzile la credite trebuie să fie şi ele mai ridicate. Mai mult, costul riscului trebuie acoperit de către bănci de undeva.Logica bancherilor este, în mare măsură, valabilă. Doar că marja de câştig a băncilor din România din diferenţialul de dobândă este cu mult mai mare decât cea a băncilor din ţările din regiune, arată o analiză a economica.net. Pe spatele clienţilor În medie, datele aferente lunii decembrie 2012 arată că băncile au plătit o dobândă de 5,3% pentru depozitele noi în lei şi au încasat o dobândă de 10,5% pentru creditele noi. Diferenţa (spread) de dobândă, care reprezintă câştigul băncii, este de 5,1 puncte procentuale. Pentru creditele şi depozitele în sold, spread-ul ajunge la 6,3 pp. Marja de câştig a băncilor se află într-o tendinţă de creştere de la sfârşitul anului 2010, când se afla la sub 3,5 pp, cel mai redus nivel de la declanşarea crizei economice. Spre comparaţie, în Polonia, marja de câştig a băncilor la creditele noi în zloţi era de 3,8 pp peste dobândă la depozitele noi şi de 3,7 pp pentru cele în sold. Băncile din Cehia au o dobândă de 3,9 pp peste depozite la creditele noi şi de
4,4 pp la cele în sold. Pentru populaţie, băncile plăteau dobânzi de 5,6% în decembrie şi încasau dobânzi la creditele noi de 12,4%, deci un câştig de 6,8 pp pentru bancheri - aproape de nivelul din 2009, când băncile au crescut foarte mult dobânzile la credite. Tot în decembrie, spread-ul dintre creditele şi depozitele în sold era de 8 pp. În 2010, câştigul băn
