Din această lună, pe modelul Muzeulu de Istorie din parcul Monumentului, Muzeul de Artă de pe strada Grigore Antipa va avea un exponat al lunii. În februarie, eşti invitat să admire o piesă marca Ştefan Luchian.
Lucrarea „Garoafa“ are ea singură puterea de a sădi în privitor un ciob de căldură, o dulce rană de neuitare, spun reprezentanţii Institutului de Cercetări eco-Muzeale. Este Luchian în deplinătatea sa, ori mai curând Luchian singur, dincolo de eleganţele bine alese ce ar fi trăit altă dată aluzii asociative. Garoafa se înalţă semeţ într-o atmosferă închisă degajând o forţă expresivă de mare vibraţie cromatică.
Tulcenii sunt asteptaţi timp de o lună pentru o clipă de calm şi seninătate la Muzeul de Artă, strada Grigore Antipa numărul 2.
Ştefan Luchian este pictorul care l-a făcut pe Nicolae Grigorescu să exclame: În sfârşit, am şi eu un succesor! şi pe care Iosif Iser îl socotea cel mai român dintre pictorii noştri.
Născut la 1 februarie 1868, la Ştefăneşti, un sat (astăzi oraş) în judeţul Botoşani, Ştefan Luchian a dominat pictura românească de la începutul secolului al XX-lea, continuând pe calea deschisă de Grigorescu şi Ion Andreescu. Farmecul simplu al peisajelor de pe malul Prutului şi-a pus amprenta asupra biografiei lui Luchian, temperament dinamic, al cărui elan exprimând bucuria pe care o trezeşte contactul cu lumina pura a zilei, a fost frânt, prematur, in 191 (conform daciccool).
