Să-ţi spun drept, muică, din bătrîni ţinem Dragobetele da’ acu’ a venit moda asta nouă cu Valentinu’ şi e bine să ne dăm şi după vremuri că vîntu’ bătea din răsărit, acu’ bate din apus şi săracu’ om e la mijloc, la răscruce de vînturi. Eu zic că-i bine să le ţinem pe amîndouă, nu io că-s femeie bătrînă, da’ fetele tinere ele au nevoie. Dacă nu le ia Dragobetele le ia Valentinu’ şi tot se aleg cu ceva...

Acest interviu adevărat imaginar şi cu positive thinking în el l-a inspirat pe nea Şerban, bardul de la MŢR, care a rezumat cu populară înţelepciune sensul ultim al acestor zile de agitaţie comercial-identitar-amoroasă prin care a trecut naţia. Iată, spre luare-aminte, balada înfruntării dintre Dragobete şi Valentin:

- Dragobete mă numesc

Şi-s din neam împărătesc

Peste fete stăpînesc

După vechile cutume

Din strămoşi şi de la mume

Sînt valah şi românesc

Indigen, aborigen, autohton şi băştinaş

Fiu din munţi şi din imaş

Dar tu, cîine venetic,

Cu obrazul de calic

Cine eşti, cum te numeşti

Şi ce cauţi în ţara noastră

Mîndră ca o floare-n glastră?

- Valentin eu mă numesc

Sînt din neamul preoţesc

În Apus eu stăpînesc

Mii de moluri mă slăvesc

În McDonald’s mă hrănesc

Cu inimi mă-mpodobesc

Dar tu, măi ţăran barbar,

Cu opinci şi cu iţari

Cum cutezi să mă înfrunţi?

- Valentine, măi străine,

Stai tu în Apus la tine

Şi io-n Răsărit la mine

Dacă vrei să-ţi fie bine.

Dar decît să ne certăm

Mai bine să ne-mpăcăm

Şi un cîntecel cîntăm.

Valentin şi Dragobete

Împart turmele de fete

Blonde, roşii şi brunete,

Jumătate tu, jumătate eu,

Jumătate eu, jumătate tu,

Să-nfrăţim şopu’cu clopu’

Şi să facem mol în codru’

Măi, tată!

Păi, nu?...

(Articol apăru