In contextul Salonului de carte de la Paris de anul acesta, unde literatura română este invitatul de onoare, evocăm astăzi o pagină specială dedicată lui Tristan Tzara, de numele căruia este legat un curent care nu încetează să-i intrige pe cercetători dar şi pe artişti, dadaismul. Matei Vişniec ne vorbeşte despre această "revoluţia dada" care, în 1916, a avut printre promotori mai mulţi artişti veniţi din România. Numele lui Tristan Tzara figurează de multă vreme în panoplia scriitorilor francezi, întrucît, de la vîrsta de 20 de ani, el şi-a scris manifestele, piesele, articolele şi mai ales poemele în limba franceză. Editura Flammarion a publicat în 2011 un impresionant volum de 1740 de pagini conţinînd opera completă a celui care în România se numea Samuel Rosenstock pentru a intra însă în istoria culturii europene cu pseudonimul Tristan Tzara. Născut în 1896 la Moineşti, nu departe de Iaşi, într-o familie de evrei, cel care avea să devină principalul ideolog al dadaismului s-a familiarizat foarte repede cu limba şi cultura franceză, pentru că a urmat un liceu francez la Bucureşti. Marea sa aventură a început însă în 1916 cînd s-a dus la studii la Zürich şi s-a asociat altor artişti veniţi din toată Europa pentru a anima celebrul Cabaret Voltaire, locul unde s-a născut această formă de revoltă numită Dada. Un cercetător suedez, Tom Sandqvist, a scris o lucrare extrem de interesantă intitulată "Dada Est, sau Românii de la Cabaretul Voltaire" în care arată că de fapt mişcarea Dada îşi are într-o mare măsură rădăcinile în tradiţia avangardistă din Europa de Răsărit şi mai ales din România, precum şi în cultura evreiască din această zonă a bătrînului continent. Pentru că la Cabaretul Voltaire, în 1916, au venit de fapt să-şi propună "serviciile" cinci tineri modernişti din România, toţi evrei: Tristan Tzara, fraţii Iancu (Marcel, Iuliu şi George), precum şi Arthur Seg