Că toate științele despre om, cu excepția zoologiei, sînt falsificate am mai scris. Că istoria, așa cum este practicată astăzi, nu e nimic mai mult decît un jurnalism cu tentă necrofilă am mai scris. Că intelectualii publici ai României de azi suferă de o cronică și gravă precaritate am mai scris.

Atît cartea lui Lucian Boia “De ce este România altfel?” cît și comentariile asupra cărții ale diverșilor păreriști publici sînt ilustrări vii.

În primul rînd, niciunul dintre comentatorii pe care i-am citit eu nu observă nici măcar faptul că Boia nu răspunde nicăieri întrebării pe care a ales-o drept titlu al cărțuliei sale. Probabil că nici măcar autorul n-a observat, altminteri ar fi încercat să dea un răspuns sau ar fi schimbat titlul… Intelectualul român e însă un om al finețurilor, al nuanțelor, al mărunțișurilor, așa că nu se împiedică el în lucrurile mari… Dacă ar fi observat această “scăpare” a lui Boia, vreun comentator mai ager ar fi putut ajunge la concluzia că la o asemenea întrebare nu va putea da niciodată răspunsul o istorie geografică, precum cea practicată de autorul în cauză, ci numai o istorie genografică.

Comentatorii nu au sesizat nici faptul că Boia, deși se inspiră masiv din cartea lui Bogdan Murgescu “România și Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010)”, nu reține nici măcar cele două demonstrații de forță ale acestui autor: că decalajul dintre europeni și români crește și că responsabilitatea pentru acest lucru îl poartă elitele românilor. De altfel, cred că lucrarea lui Bogdan Murgescu este maximumul care poate fi atins in registrul istoriei geografice. Iar singurul merit al cărții lui Boia este acela că reușește să popularizeze, la modul rezumativ-descriptiv-anecdotic, cîte ceva din remarcabila carte a lui Murgescu, o carte prea valoroasă pentru a putea fi citită de zecile de mii de Mitici care s-au înghesuit să cu