Valéry Giscard d'Estaing, Jacques Chirac, și Nicolas Sarkozy costă în fiecare an o sumă uriașă din bugetul Franței. Este o situație unică în lume în care foștii șefi de stat se bucură de privilegii de multe ori uitate. E bine să ne amintim de ele mai ales acum, în perioadă de criză.

Ancheta pe care o citează publicația franceză a fost realizată de revista Challenge în urma studierii multor documente oficiale. Conluzia este că foștii președinți sunt asigurați pe viață. Nu numai că au avantaje, dar statul le asigură și multe venituri confortabile. Conform unei legi din 1955, pensia primită de foștii președinți cumulează salariul brut al unui consilier de stat – astăzi vorbim despre circa 6000 de Euro lunar până la sfârșitul vieții. Mai există și o serie de prime speciale al căror cuantum nu este cunoscut oficial. Acestea sunt motivate de constrângerile (a se citi interdicția de a derula afaceri) în timpul mandatului prezidențial. Apoi, foștii președinți sunt membri pe viață în Consiliul Constituțional – o calitate care le aduce 12.000 Euro lunar conform unei legi din 1958. Adăugați și reședința complet mobilată și echipată decisă în 1985 de Laurent Fabius (actual ministru de externe, fost premier în mandatul Mitterand). Numai reședința lui Valéry Giscard d'Estaing costă anual 180.000 Euro cu cele 11 camere și cei 320 de metri pătrați ai săi. Tot textul elaborat de Fabius le acordă foștilor președinți un cabinet de șapte persoane (plătite de stat) cu un director general, un consilier pentru afaceri diplomatice și un consilier de comunicare, două secretare etc. Și să nu uităm și de gărzile de corp. Multe gărzi de corp. Să mai pomenim și de mașina cu șofer plătită tot din bani publici? Nu de alta, dar economia Franței tocmai scădea cu 0,3% în trimestrul al patrulea din 2012.

Societatea e mai avansată decât legea (Sueddeutsche Zeitung)

Decizia Curți