Cînd Poiana Brașov își ridică brazii, așa încît să-i poți vedea pîrtiile, te întrebi: cum dracu' să-ți mai vină a FOTE? Cu toate astea, Festivalul Olimpic al Tineretului European a ales să-și rupă oasele pe Postăvaru. Un tînăr schior european care se lasă momit la Rîșnov, pe Subteleferic sau în hotel Sportul își ia aceleași riscuri ca Bear Grylls atunci cînd mănîncă, în Anzii Cordilieri, o capră putrezită. Sigur, în Poiana Brașov sînt pericole pentru toată lumea și e exclus ca românii să rămînă pe dinafară. Dar scopul principal, sensul milioanelor investite de Ministerul Dezvoltării a fost, se pare, să doborîm cît mai mulți străini.

Cînd traversezi Rîșnovul ca să ajungi la pista de biatlon, rămîi cu gîtul sucit la favelele țigănești crescute pe localitate ca ghioceii pe o grămăjoară de bălegar. Zîmbind ca niște îngeri murdari, puradeii zac îmbrățișați cu cîinii pe carosabil, gata să fugărească, atunci cînd or să vină, autocarele cu olimpici din Occident. Chiar dacă zăbovești cu privirea o singură clipă, ai timp destul să-ți rupi mașina în craterele din șosea, atît de mari, încît, dacă ai o frînghie, poți coborî să legi prietenii. Sus, în Poiană, e un tablou pictat în culorile sinuciderii în masă. Deprimată, cu riduri și cu rimelul scurs, stațiunea s-a împodobit cu beculețe chinezești, dar a uitat să-și scoată cizmele din noroi. E un loc unde kitsch-ul stă pitit după conifere ca o față buhăită după evantai. Nu ai unde mînca decent, nu ai unde ieși să sărbătorești medalia de aur. Cazare găsești la Spitalul Municipal din Brașov, la Urgență, iar pentru asta trebuie doar să iei masa undeva, oriunde. O excepție întîlnești la Coliba Haiducilor, alimentată de domnul Viorel din ferma sa bio, dar după slănina și pastrama de bio-porc te pasc stent-urile sau by-pass-ul. La hotel Sportul, camerele sînt atît de mici încît l-ar îmbolnăvi de claustrofobie și pe un deținu