Pe ce se mai ceartă oamenii mari?

Doi foşti componenţi ai clubului şi un actual angajat al acestuia acuză F.T.D.E.E. că a pus mâna abuziv pe terenul donat cândva de I.A.S. Kogălniceanu

Conducerea actuală susţine contrariul, cele două părţi urmând, probabil, să ajungă în instanţă… pentru a treia oară în mai puţin de 15 ani

Povestea clubului sportiv Electrica a debutat în 1957 şi, pe decursul celor cinci decenii de existenţă, a avut suişuri şi coborâşuri. Secţiile de fotbal şi de şah au dispărut în timp, din cauza lipsei de finanţare, iar acum clubul de iahting (singura secţie activă a vechiului club) se află în faţa unei noi încercări, de fapt o reeditare a unei bătălii aproape pierdute în 1997. În litigiu: baza sportivă pe care clubul o foloseşte şi care se află în proprietatea societăţii de stat Electrica deşi, susţine un grup de contestatari, aceasta nu ar avea niciun drept asupra terenului sau a clădirilor de pe malul Lacului Siutghiol.

Ce supun contestatarii: „Teren donat de I.A.S., clădiri construite în parteneriat, luate cu japca de Electrica“

Telenovela bazei de antrenament de pe Lacul Siutghiol are, deja, o vechime de peste 40 de ani. În 1970, I.A.S. Kogălniceanu a donat terenul clubului, iar un an mai târziu, între acesta şi IREC (societatea de stat Electrica – n.r.) s-a semnat un protocol pentru construirea unei baze sportive. Baza s-a construit de către angajaţii de la stat, iar din 1991, în vremuri tulburi, clubul a intrat într-o veritabilă tornadă, cu mai multe încercări de „uzurpare“ a conducătorilor şi limitarea activităţii la iahting.

Cronologic, în 1991, Asociaţia Sportivă Electrica se desfiinţează pe baza noii legislaţii şi funcţionează până în 1995 cu secţii de iahting, fotbal şi şah. În 1995, ultimele două secţii se desprind de club, iar ASE se reînregistrează la Tribunal doar cu secţia de iahting. În 1997, un fo