Despre expoziţia „Între Est şi Vest“ deschisă, până la primăvară, la Muzeul Naţional de Artă al României, ne scrie Madeleine Karacaşian.
Pictura rusă a început să se manifeste odată cu creştinarea cneazului Vladimir şi convertirea ruşilor la credinţa creştină, în anul 988. Icoana reprezintă exprimarea în pictură a învăţăturii creştine, iar în Rusia, şcoala de pictură a icoanelor, de tip bizantin, s-a manifestat pe la începutul secolului al XI-lea. Cunoscute au devenit şcolile iconografice de la Novgorod şi Moscova sau Paleh, precum şi cele aparţinând stilului Stroganov. Toate aceste stiluri pot fi admirate în creaţiile expuse în cadrul expoziţiei „Între Est şi Vest“, deschisă, până la 28 aprilie, în sălile Kretzulescu ale Muzeului Naţional de Artă al României (MNAR). Vizitând expoziţia, aflăm că dezvoltarea primei Şcoli de pictură – cea kieviană – a apărut în urma invaziei mongole din 1240, după care centrul artistic al icoanelor s-a mutat la Pskov şi Novgorod. În şcoala de la Novgorod, în secolele XIII-XVI, s-a dezvoltat o artă de tradiţie bizantină, însă tendinţa imitativă a căpătat o fluiditate a desenului mai pregnantă şi o cromatică mai strălucitoare. Exemple reprezentative sunt „Arhanghelul Mihail“ şi „Arhanghelul Gavril“, ambele din secolul al XVI-lea, ce par a fi create de acelaşi artist – aceleaşi figuri alungite, aceleaşi veşminte roşii şi aripi negre. De la aceeaşi Şcoala de la Novgorod, admirăm, într-o vitrină, două componente ale unui triptic, intitulat „Deisis“ (din grecescul „Rugăciune“), datând din secolul al XVIII-lea. În aripa stângă sunt reprezentaţi proorocii Isaia şi Ilie, Sf. Ioan Evanghelistul, Sf. Petru, Arhanghelul Mihail şi Maica Domnului, pe când în aripa dreaptă apar Sf. Alexe, omul lui Dumnezeu, Sf. Maria Egipteanca, Sfinţii Cosma şi Damian, doctori fără de arginţi, precum şi Sfinţii cneji Boris şi Gleb, deci o l
