În condiţiile în care guvernul nu mai are nicio pârghie de control direct al banilor publici cheltuiţi de administraţia locală şi de instituţiile care se autofinanţează, dar care cheltuiesc 2/3 din bugetul general consolidat, singura instituţie care trebuie să facă lumină şi să ofere transparenţă pe această zonă este Curtea de Conturi.
Dar ultimul raport al Curţii de Conturi lasă mult de dorit: aprecieri generale, fraze lipsite de conţinut în locul cifrelor exacte. În comparaţie, raportul Curţii franceze de Conturi, apărut şi el în aceeaşi lună cu raportul Curţii române de Conturi, este sec, precis şi imperativ. De aproape o săptămână de când a apărut acest raport - şeful Curţii de Conturi Didier Migaud a venit la Palatul Elysée şi i-a înmânat personal preşedintelui Republicii François Hollande raportul - presa îl întoarce pe toate feţele.
Raportul Curţii române de Conturi a fost pus pur şi simplu pe site-ul instituţiei şi aici discuţia aproape că s-a încheiat. Cine îşi asumă să-i pună în practică recomandările?
Preşedintele Curţii de Conturi Nicolae Văcăroiu a vorbit recent de prejudicii de 900 mil. euro aduse bugetului între 2008 şi 2012 şi de 61 de dosare grele, după cum le-a numit el, ajunse la Parchet în urma controalelor instituţiei. (Raportul precedent, pe 2009, arăta că administraţia centrală şi locală a cheltuit cu încălcarea dispoziţiilor financiar-contabile 9,9 mld. euro - 25% din bugetul general consolidat -, prejudiciul direct adus bugetului şi care trebuia recuperat fiind de 172,7 mil. euro. A fost recuperat? Nu ştim.)
În ciuda unor astfel de date, raportul în sine al Curţii arată ca notă de constatări generale. Acuză, de pildă, fosta Societate Naţională a Lignitului Oltenia că a finanţat ilegal, cu 8,8 mil. lei, două cluburi sportive, dar nu le numeşte pe acestea din urmă. Constată ineficienţă la Compania Naţională de A
