Sunt putini cei care au avut curajul si inspirata de a investi sumele compensatorii într-o afacere. Si mai putini cei care au avut succes, însã acestia din urmã au dovedit cã pot face si altceva decât minerit.

Un nou val de disponibilizãri în industria minierã este programat pentru acest si va scoate pe „piata somerilor” din Valea Jiului circa 500 de persoane. Diferenta dintre acestia si cei deja existenti,este cu privire la banii pe care-i primesc cei din urmã. Sume consistente, cel putin la prima vedere, care ar trebui pe parcursul celor doi ani, noilor disponibilizati sã le asigure traiul. Asta dacã nu vor pãti ca si cei care au plecat din CNH la ultima disponibilizare. Acestia au trebuit sã protesteze zile în sir pentru a-si primi banii. Putine sunt povestile de succes în care ortacii trimisi în pribegie au si reusit sã se transforme în patroni de succes.

Exceptii

Pentru multe familii din Valea Jiului, anul 1997 a însemnat condamnarea la sãrãcie. Ortacii, furati de mirajul celor 6-20 de salarii compensatorii si-au pãrãsit locurile de muncã. Multi dintre ei, originari din zona Moldovei si-au vândut pe sume de nimic locuintele si cu banii din disponibilizare au plecat cãtre locurile natale pentru a se ocupa de agriculturã. Numai cã socoteala nu s-a potrivit si dupã chefurile în care s-au tocat cele 20-30 de milioane de lei vechi primite de fiecare miner care a solicitat concedierea, cei în cauza s-au întors în Vale, îngrosând rândurile somerilor. Valea Jiului nu mai avea sã-i primeascã, cel putin nu le mai oferea bunãstarea pe care o aveau când munceau la minã. Au fost sfãtuiti sã-si porneascã o afacere, dar pentru multi era prea târziu. Banii erau deja terminati, astfel cã, doar câtiva au intrat în rândul patronilor si putini au reusit sã supravietuiascã. Rãmasi pe drumuri, au pichetat tot ce s-a putut picheta, si-au dat foc, au mãrsãluit pe st