Baia Mare a fost regina metalurgiei neferoase şi un prinţ al mineritului neferos. În 23 de ani, guvernări constituite, parcă, împotriva poporului român, au închis tot ceea ce înseamnă metalurgie neferoasă şi mineritul din nordul ţării. Parcă mai ieri, anul 1997, Victor Ciorbea, pe atunci prim-ministru, a semnat disponibilizarea a 30 de mii de mineri din mineritul din nord. Pe rând s-au închis toate. În Baia Mare a rămas coşul de dispersie de la fostul Phoenix, actualul Cuprom. Ani de zile s-a discutat despre acest coş, la momentul construirii, începutul anilor ’90, cea mai înaltă construcţie industrială din Europa. Acum se pare că este a treia, cu diferenţe de câţiva metri faţă de cele două mai înalte.
Un subiect interesant pentru minunatul nostru săptămânal. Ne-am propus să facem un material cu şi despre coşul de dispersie. De aceea am căutat oameni care au fost implicaţi în mod direct în construirea coşului. Am găsit personalităţi şi am început să vorbim despre acele vremuri.
Marin Bivolaru la prima strigare nu ne-a spus nimic. Apoi am aflat că a fost parlamentar liberal de Maramureş între 1990-1992, dar şi secretar de stat în ministerul industriilor, un minister mamut care cuprinsese cam tot ceea ce însemna economia românească.
Are 70 de ani, o voce liberă, hotărâtă. L-am ascultat mai bine de o oră povestind lucruri incredibile. Este un fost oficial al statului Român care spune lucrurilor pe nume. Evident că toate cele spuse sunt păreri personale, dar ele merită a fi citite de toţi. În ultimă instanţă, reprezintă o felie din istoria recentă a României. Din păcate, Maramureşul se scufundă încet, încet… Poate cele spuse de Bivolaru sunt o explicaţie.
„În Baia Mare au circulat două soluţii pentru rezolvarea poluării. Una s-a şi încercat să se aplice cu un turn de evacuare a gazelor toxice la Romplumb. Acolo inginer
