Cu ani în urmă, prins în vreo polemică din acele vremuri, am scris în Dilema un text ce-a necăjit cîţiva membri ai Academiei Române; mi-aduc aminte că regretatul Florin Constantiniu mi-a vorbit despre poveste la cîţiva ani distanţă şi, dacă nu mă înşel, dl Eugen Simion mi-a bătut la un moment dat un apropont.
Scriam atunci (cred, prin 1999 sau 2000), printre altele, că în curtea Academiei sînt mai mulţi corcoduşi decît stejari. La drept vorbind, chiar aşa şi era: curtea AR avea corcoduşi cît cuprinde, pe sub care vieţuia un familion respectabil de cîini ai nimănui, hrăniţi din mila lucrătoarelor şi din resturile de covrigi ale celor ce veneau la Biblioteca AR. Se înţelege, trimiterea mea la corcoduşi vs stejari n-a fost luată în termeni botanici, ci la scară umană etc.
DE ACELASI AUTOR Iron Man 3, dna Merkel şi dl Băsescu Despre cum am stat cu picioarele pe Zid Salonul cărţii parizian şi drogaţii Occidentului (şi ai noştri) O propunere de fracturare a Facultăţii de Istorie Dar, cum toate păcatele ni le plătim în viaţă fiind, în anii ce au urmat am înregistrat cu plăcere transformarea admirabilă a curţii AR, odată cu noua construcţie modernizatoare. La drept vorbind, e o plăcere azi să ajungi în aria venerabilei noastre Academii şi a bibliotecii aferente. Mai mult: pus în situaţii oficiale eu însumi, am conlucrat bine cu dnii Eugen Simion şi, mai apoi, Ionel Haiduc – actualul preşedinte al forului. Indiferent de convingeri şi dincolo de specializările fiecăruia, nu m-am îndoit de buna credinţă a unor astfel de oameni – şi sper că şi reciproca e validă. Se cuvine, aşadar, în termeni dendrologici, să fac rectificarea: azi, în curtea Academiei Române sînt mai mulţi castani şi alţi arbori nobili decît corcoduşi – cu siguranţă.
Tocmai pentru că apărarea renumelui Academiei naţionale e o misie de onoare pentru un intelectual angajat, cutez aici cîtev
