Vorba multă, sărăcia cromozomului Y

L-au dat afară de la serviciu, nevasta îl înșală cu o vecină, copilul i-a rămas repetent și se droghează, iar pe partea de sănătate are (el, nu copilul!) un preinfarct pe zi, anus contra naturii, platfus și chelie. Se întâlnește cu prietenul cel mai bun, la o bere:

– Ce faci, coae? Am auzit că ai probleme.

– Mm…

– Nasol?

– Mm…

– Mda. Hai, noroc.

După care se lasă, pentru câteva ore, tăcerea.

Formula magică cu care poți să jefuiești un bărbat, fără să se opună, e "Banii sau o să fac în așa fel încât o să vrea nevastă-ta să vorbiți «despre voi», atunci când ajungi acasă".

Bărbații urăsc vorbitul chiar și atunci când de el ar putea depinde viața lor. Nu e clar motivul. Fie nu au fost prea atenți la orele de dezvoltarea vorbirii și nu știu ce să zică, fie știu ce să zică, dar n-au chef să deschidă gura. Așa ajunge câte unul să se și căsătorească:

<– Pune smoking-ul ăsta pe tine și hai cu mine, îi zice ea.

– …

– Nțț… nu peste pantalonii de trening. Dă și șosetele alea jos și pune-le pe-astea.

– …

– Vino să-ți leg papionul. Ahhh! Nu umblăm acuma la frigider, să ne facem sandvișuri cu ketch-up, că ne grăbim. Hai!

Cel mai greu va fi să-l convingă să zică "Da", atunci când ofițerul stării civile va pune întrebarea-cheie. Dar se va rezolva și asta, în cele din urmă: "Știți, logodnicul meu e surd, dar sper că vă e evident că vrea să se căsătorească cu mine. Dacă n-ar vrea, n-ar fi aici, nu-i așa?".

Pescuitul a fost inventat pentru ca bărbații să poată tăcea 18 ore în șir, uitându-se la o undiță. Vă imaginați ce ar face o femeie așteptând să "muște" bibanul? "Alo! Stai că m-am băgat iar în priză, că iarăși se descărcase. Da, dragă, cum îți ziceam, aștept de 18 ore să muște și nu mușcă. Mi se pare inadmisibil, pe cuvânt. E sfidare pe faț