- Editorial - nr. 36 / 21 Februarie, 2013 Daca ar fi sa sintetizam in cateva cuvinte actiunile maghiarimii de pretutindeni din ultimii 23 de ani, dirijate de la Budapesta, sau din alt centru pe care l-ar avea, si desfasurate pe intreg spatiul central european, cam aceasta ar fi aprecierea: goana dupa un imperiu de mult apus. Adevarul este ca, odata cu caderea comunismului, intregul climat al zonei a fost viciat, si continua sa fie si astazi, de revendicari ale minoritatilor maghiare din tarile limitrofe Ungariei, al carei scop este fortarea in ascuns a istoriei prin readucerea pe tapet a unei lumi de mult apuse. Visul inaripat al unei Ungarii Mari nu le lasa nicio clipa de liniste. Daca pana anii trecuti subiectul era tratat mai cu perdea, acum se lucreaza pe scara larga si la scena deschisa si, in vreme ce Barosso si ai sai incearca sa uneasca si sa aduca tarile europene sub aceeasi umbrela, Uniunea Europeana, Victor Orban cu locotenentii sai se cazneste sa le dezbine, scotandu-si imperiul de la naftalina si incercand sa-l legitimeze, intr-un mod cu totul original, indemnandu-si conationalii din tarile vecine la agitatii iredentiste, la manifestari de tot felul, inclusiv de nesupunere civica. Iar daca modificarea granitelor este exclusa, stratagema prevede subminarea din interior a statelor foste componente ale imperiului lor. Minoritatile maghiare, care solicita statut special in numele acestei himere, fac valuri peste tot si in fiecare din tarile cu pondere mai importanta: Slovacia – 10,7 la suta, Romania – 6,6 la suta, Serbia – 3,9 la suta, Croatia – 1 la suta, alterand climatul de convietuire interetnica, deturnand preocuparile guvernelor si clasei politice de la problemele serioase ale societatii. De asemenea manifestari nu sunt scutite nici Ucraina Subcarpatica, si chiar Austria, unde exista comunitati mai mici de maghiari. Totusi, tarile cele mai afectate de