În ciuda unei poveşti de dragoste destul de tumultoasă, Elena Rosetti a fost una dintre cele mai puternice femei care a reuşit să ţină în frâu conflictele politice care au afectat România în perioada revoluţiei de la 1848, devenind Înalta Doamnă a României după Unirea din 1859 înfăptuită de domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

Pe numele ei întreg, Elena Rosetti Solescu, viitoarea Doamnă a României a făcut parte dintr-o familie boierească cu importante încrengături de rudenie cu marile familii din Moldova, în primul rând cu cei din familia Sturdza. Copilăria şi-a petrecut-o la moşia părinţilor din Soleşti, în ţinuturile Vasluiului, iar educaţia intelectuală şi-a făcut-o la Miclăuşeni, acolo unde familia Sturdza a construit un pension de mare calitate.

La vârsta de 15 ani, cu ocazia unui bal, ajunge la Iaşi, intrând, astfel, în societatea ieşeană, ocazie cu care îl cunoaşte pe Alexandru Ioan Cuza. Se îndrăgosteşte de acesta pe loc, ca un adevărat „coup de foudre“. Doreşte din tot sufletul să se căsătorească cu el şi, peste doar 4 ani, reuşeşte să îşi realizeze acest vis.

De la bun început, însă, mama Elenei, Catinca Rosetti, opersoană energică şi autoritară, nu are o părere bună despre viitorul ginere. Din această cauză, viitoarea doamnă a României va fi sfâşiată pur şi simplu, fiind nevoită să aleagă între dragostea profundă pentru mama ei şi iubirea totală, până la sacrificiu, pentru Cuza.

Peste puţin timp, la Galaţi, apar primele semne ale unei posibile rupturi între cei doi. Înciuda faptului că Alexandru ioan cuza era cunoscut ca fiind un soţ nu prea statornic, soţia lui trece peste orice şi va ilustra ataşamentul şi devotamentul său în timpul revoluţiei de la 1848 când, cu ajutorul consului englez din Galaţi, îi salvează pe revoluţionarii care trebuiau exilaţi în Turcia. Un moment notabil este acela când îi îmbată pe vâslaşi, iar aceştia vor în