Meciul de pe San Siro a fost o lecţie de fotbal gîndit şi jucat pînă la limitele cunoscute ale acestui joc.

Marele şoc al Ligii Campionilor a venit la capătul unui meci antologic.

Pe San Siro, la Milano, Real Barcelona pornea favorită indiscutabilă. Meciul a început în grafic. Barcelona a dezvoltat combinaţii nesfîrşite, în vreme ce Milan s-a aglomerat în apărare. Toată lumea aştepta ploaia de goluri spaniolă.

Primele îndoieli au apărut după 20 de minute. Jocul s-a aşezat într-un tipar fix, tiparul dictat de AC Milan. Italienii au jucat perfect tactic şi au luptat cu toată echipa, fără atribuţii sau excepţii speciale. Barcelona a început să patineze în gol. Posesia a rămas posesie. Milan a aşteptat maşina de pase a Barcelonei la 25 de metri şi a plecat pe contre energice ori de cîte ori a făcut rost de minge.

La pauză ceva era clar în neregulă cu Barcelona, care a făcut ce-a vrut de-a lungul şi de-a latul terenului fără să aibă însă o singură ocazie de gol. După pauză, Milan a devenit mai agresivă şi a deschis scorul la o contră, dintr-o fază discutabilă, după un posibil henţ în atac. Barcelona a căzut moral şi a continuat din automatism să paseze, ca o mașină dereglată care nu se mai poate opri. Milan a plecat încă o dată pe contraatac şi a înscris un gol superb, după o desfăşurare în scară ca la rugby. Barcelona era o echipă învinsă. Milan a cîstigat pe merit, cu capul şi cu inima. Coşmarul italian al Barcelonei continuă. Ce s-a întîmplat pe San Siro a semănat frapant cu celălalat mare eşec al Barcelonei administrat, cu aceaşi reţetă, acum 3 ani de Internazionale. AC Milan nu e calificată. Barcelona mai are şanse. Însă meciul de pe San Siro a fost o lecţie de fotbal gîndit şi jucat pînă la limitele cunoscute ale acestui joc.

La istambul, Galatasaraz şi Schalke au făcut un meci dramatic, nervos şi bizar. Turcii a