În 1972, volumul lui Petru Cărare, apărut la Editura „Cartea Moldovenească“, n-a ajuns la cititori. Ştabii comunişti au considerat că versurile prezintă denaturat realitatea sovietică, aşa că tot tirajul a fost topit, iar autorul - exclus din Uniunea Scriitorilor.

Petru Cărare s-a născut la 13 februarie 1935 în satul Zaim, raionul Căuşeni, pe atunci judeţul Tighina din România. Fiu de ţărani, al lui Profir Cărare şi Nadejda Duca, devine elev la şcoala românească din localitatea natală în 1942. Absolvent al şcolii medii din Căuşeni în 1953. Urmează studiile la Facultatea de Jurnalistică a Şcolii Comsomoliste Centrale din Moscova (1954-1956). Între 1956 şi 1959 este redactor coordonator pe satiră şi umor la mai multe publicaţii de la Chişinău, printre care şi prestigiosul „Chipăruş“, corespondentul local al cunoscutei reviste de la Moscova „Krokodil“.

În 1959 intră în vizorul organelor de cenzură şi de partid. Primul său volum de versuri lirico-satirice „Soare cu dinţi“, recomandat de Uniunea Scriitorilor din Moldova, este considerat de cenzori drept antisovietic (mai ales poemul „Scrisoare mamei“).

Petru Cărare participă în 1959 la manifestări de comemorare a 600 de ani de la descălecarea Moldovei, fiind destituit pentru asta din funcţia pe care o deţinea la revista „Chipăruş“ (fiind vizaţi mai mulţi scriitori, printre care şi Vladimir Beşleagă). Un an de zile Petru Cărare rămâne fără loc de muncă, fiind ostracizat ulterior în raionul Teleneşti, pierzând şi dreptul de a publica ceva cu numele său.

„Soare cu dinţi“: interzis, iar apoi ciopârţit

Volumul „Soarele cu dinţi“, a cărui publicare este interzisă în 1959, vede lumina tiparului în 1962, după ce porţiunile considerate nocive din punct de vedere ideologic sunt eliminate de cenzură. În 1964 devine membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova, iar în anii 1967-1969 urmează cursurile super