Dictatorul centrafrican Jean-Bédel Bokassa şi-a pus toate speranţele în Ceauşescu pentru a ieşi de sub influenţa puterilor coloniale. România a investit atât în dezvoltarea economică a acestei ţări, cât şi în educarea elitelor.

Republica Africa Centrală îşi câştigase independenţa faţă de Franţa la 13 august 1960. Dar nu şi-a găsit echilibrul politic. Bokassa a dat o lovitură de stat militară la 31 decembrie 1965, monopolizând funcţiile de preşedinte, prim-ministru şi ministru al Apărării. Conducea Republica Africa Centrală totalitar împreună cu Partidului Evoluţiei Sociale a Africii Negre. Avea o biografie impresionantă: începuse cariera în armata franceză, luptase în Al Doilea Război Mondial pe frontul din Indochina.

Ceauşescu, „salvatorul“

România recunoscuse noul stat la 6 februarie 1968, însă relaţiile diplomatice s-au concretizat doi ani mai târziu. În vara lui 1970, Bokassa şi-a programat un turneu extern pentru promovarea ţării, fiind invitat şi la Bucureşti. Ambasada ţării s-a deschis în contextul pregătirii vizitei (iunie 1970) .

Vizitând România (11-16 iulie 1970), Bokassa a fost atât de impresionat de primirea făcută de Ceauşescu încât şi-a anulat deplasarea în Egipt. Oaspetele a fost plimbat la Constanţa, fiindu-i prezentate obiective industriale şi agrare din Dobrogea. Astfel că, la întâlnirea oficială Bokassa l-a tratat pe Ceauşescu drept „frate mai mare“, solicitându-i ajutorul. I-a vorbit despre bogăţii naturale ale ţării sale, pe care nu le putea exploata din lipsă de bani, două treimi din bugetul Republicii Africa Centrală provenind din exploatarea diamantelor. Prospecţiile rudimentare făcute de specialiştii locali indicaseră şi zăcăminte de uraniu, cupru, bauxită, mercur şi fier. Însă principala bogăţie erau diamantele, exploatate până nu de mult de firmele americane. Îi expulzase însă pe „capitalişti“ deoarece „nu se alegea