Inginerul Nicu Ceauşescu s-a adaptat frumos la capitalism. Îngrijeşte cai de soi, oferă lecții de echitație şi le pune-n şa pe doamnele din lumea bună  

Cândva, Constantin Noica le explica unor studenți la Teologie  din Sibiu teoria celor trei categorii de cai: “Caii sunt de trei feluri, le-am spus: cai de tracțiune, cai de circ şi cai de curse. 99% din oameni rămân cai de tracțiune. Din rest, unii ajung cai de circ, ca Nadia Comăneci sau ca Brigitte Bardot. Ei bine, pe mine nu mă interesează decât caii de curse”. Principala “preocupațiune” a lui Nicu Ceauşescu, fiul fratelui mai mic al lui Nicolae Ceauşescu, este aceea de a se ocupa de cai. Crescut cumva la țară, la IAS 30 Decembrie, unde bunică-su a fost director timp de 37 de ani, a învățat să călărească şi să îndrăgească bidivii din ograda IAS-ului. Azi administrează “Clubul de Echitație Agroindustrial” din Bucureşti, un fel de internat al cailor de rasă (din familia cailor de curse invocați de Noica), unde “pedagogi” ai nobilului sport ecvestru sunt maeştri cu multe diplome şi concursuri câştigate.

Cât costă lecția de călărie marca Ceauşescu

În manejul său de la marginea Bucureştiului, spre Otopeni, Nicu Ceauşescu sparge în dinți semințe ca Mărgelatu, privind cu mândrie la trei cai superbi ce împrăştie nisipul sub copite când sar peste obstacole - cai călăriți de trei tineri, unul dintre ei fiind fiul său de 18 ani, deținător al multor cupe, în special la concursurile balcanice. El unul n-a practicat acest sport fiindcă, după cum singur recunoaşte, “Era prea multă ordine şi disciplină la Steaua şi la Dinamo şi am fugit, nu mi-a plăcut. Eu încalec numai cai, nu călăresc”. În clubul sportiv 90% dintre animale sunt cai de performanță pentru obstacole şi dresaj de înaltă şcoală, proprietari fiind membrii clubului care-i folosesc la antrenamente şi la competiții sportive. Afacerea în sine nu est