Despre o pătăranie de tot hazul aflăm din nr. 13 al revistei „Vitralii - lumini și umbre”: în vara anului 1988, alertă de gradul zero la Securitate. Pe șantierul Casei Poporului au fost depistate câteva exemplare, proaspăt tipărite, ale gazetei legionare „Porunca Vremii”, datată 29 februarie 1940. Ciudat de tot, cu texte... la zi în cuprins! Cei însărcinați cu cercetarea gravului incident antistatal care urma să surpe temeliile regimului democrat-popular au trecut imediat la treabă.
Citez din „Vitralii”: „Pentru a stabili mesajele subversive care se presupunea că le conține ziarul respectiv, am trecut la analiza conținutului. Stupoare! Unele texte nu păreau să cuprindă lucruri în neregulă, dacă nu ne scăpau cumva. Altele erau incoerente, ceea ce accentua confuzia. Un lucru era din ce în ce mai evident: caracterul de literă, așezarea în pagină și conținutul unor texte, similar materialelor care apăreau în presa vremii („Scânteia”, „Era Socialistă” etc.) induceau concluzia că ziarul în cauză a fost tipărit acolo unde erau scoase publicațiile menționate, respectiv, Combinatul Poligrafic Casa Scânteii”.
Deci, dublă infamie: mai întâi că reapărea, ilegal, ziarul legionarilor, și apoi, era utilizată logistica gazetelor oficiale ale PCR! Băieții cu ochi albaștri s-au înființat mintenaș la Biblioteca Academiei, unde au constatat că din colecția gazetei „Porunca Vremii” lipsea tocmai numărul cu pricina, cel din 29 februarie 1940. „Cum nimic nu trebuia lăsat neverificat, s-a mers la calendarul anului 1940. Iarăși surpriză: 1940 nu a fost an bisect. Deci, era vorba de un exemplar pirat.” Adevărată revelație!
După 25 de ani, îmi iau îngăduința să observ că „organele” s-au înșelat grav și atunci, și acum. Nevastă-mea este născută taman la 29 februarie 1940, iar calendarele, citite cum trebuie, adică, de la stânga spre dreapta, atestă fără doar și poate