Comunicatul societăţii Romaltyn cu privire la vânzarea a 49% din acţiuni către omul de afaceri din Moldova, Ion Sturza, a surprins, şi nu prea, pe cei care cunosc sistemul şi se mişcă pe acolo. Ei, altfel spus, sursele afirmă că în spatele lui Sturza se află tot oligarhii ruşi.

Dincolo de o tranzacţie comercială legală, nu poţi să nu te întrebi care ar fi motivul pentru care a fost cumpărată bucata din fabrica de aur. După cum se ştie, autorităţile de mediu române nu au dat avizele necesare, finale, sau cum s-or fi numind, şi din cauză de instalaţii care nu au fost încă realizate. Instalaţii care nu se puteau realiza decât dacă ar fi fost avize, ce mai, un cerc vicios din care nu s-a mai ieşit. Apoi a fost presiunea unor ONG-uri, unele conduse de tătarii afacerilor dubioase, dar şi al altor organizaţii care pledează pentru un mediu mai curat. Presiuni care, probabil, au efect.

Proiectul Romaltyn a fost blocat. Cel puţin aşa s-a văzut de afară, de pe margine. Nu pot să nu spun şi asta. Ecologiştii de serviciu, cei de circumstanţă sau cei care cred, nu fac aceleaşi presiuni pentru eliminarea celei mai importante surse de poluare din Baia Mare, în acest moment, iazurile de decantare.

În logica afacerii lui Sturza, el ar trebui să prelucreze haldele cu sterilul care au rămas, cele de la Flotaţia centrală, din Baia Sprie. Dar cunoscătorii afirmă că tranzacţia nu este pe măsura beneficiilor care s-ar obţine. Dacă iazul de la Meda, cel care a fost prelucrat de australieni, a avut 1,25 grame aur la tona de steril, la Flotaţia Centrală sunt 0,8 gr per tonă, iar în Baia Sprie doar 0,3. Australienii au luat banul gros, chiar şi metale rare şi s-au dus. Sturza?

Dacă ar fi să luăm în calcul, la nivel de amatori, cele de mai sus nu prea rentează. Mai există posibilitatea ca Sturza, sau cei care sunt în spatele lui, să dorească a face altcev