Cred că încă nu realizăm, dar se întâmplă. A început de câteva săptămâni bune de-acum şi noi reacţionăm. România normală reacţionează pentru prima dată. Chiar dacă într-o mişcare eterogenă, împrăştiată şi timidă. Dar reacţionează.
Nu ne dăm seama încă. Curând o vom face. Nu ne dăm seama cât de mult bine ne fac oamenii ăştia. Nu ne dăm seama câtă nevoie avem de ei. Ne-au trezit la viaţă. Românii aia sceleraţi care fac din homosexualitate o boală. Oameni simpli, ca noi, dar produse ale unui sistem strâmb, care vor să ne tragă înapoi cu câteva zeci de ani, în zona lor de confort psihic. Românii ăia capabili să scoată pe gură inepţii monstruase, românii aia care năvălesc în haită peste şase oameni, care ce fac?, se uită la un film. Românii ăia "ultra-naţionalişti" şi "credincioşi". Ei ne sunt indispensabili.
Au reuşit în câteva săptămâni ceea ce n-au reuşit politicienii în 20 de ani. Ne-au trezit. Însă suntem încă amorţiţi, parcă abia am deschis ochii şi ne deranjează lumina dimineţii care ne strică somnul din zona noastră de confort. Dar am început să ne întindem. Românii întregi la cap, generaţia mea şi generaţia cu capul pe umerii care lucrează şi până la urmă ţine ţara în picioare, noi am început să ne dezmorţim ligamentele şi încheieturile. Reacţionăm.
Poate că de asta aveam nevoie. Până acum am tăcut şi ne-am complăcut într-o inerţie firească, fiecare om normal încerca să trăiască normal. Îşi făcea treaba cât putea de bine, dădea bineţe şi-şi vedea de viaţă cum a văzut el că fac oamenii normali din Occident. Dar s-au luat de noi. Au început să ne sfideze cum n-am fost sfidaţi niciodată. Şi-atunci pare că ne-am trezit.
Zilele astea, pe facebook, pe platformele de bloguri, pe toate reţelele de socializare, zarva a început să fie din ce în ce mai mare. Cu cât ne zgândăresc mai tare, cu cât ne provoacă mai mult şi ges
