● Misiunea: 00.30 A.M./Zero Dark Thirty (SUA, 2012), de Kathryn Bigelow.
Zero Dark Thirty e odiseea vînării lui Bin Laden, relatată de Kathryn Bigelow într-o manieră ultratehnicistă – fără retorică patriotică evidentă (nici în imagini, nici în dialoguri, nici în muzică) şi cu un minimum de human interest. Eroina, o agentă CIA (Jessica Chastain) care-şi dedică mai bine de un deceniu din viaţă acestei vînători, e subiectul unei descrieri strict externe sau behavioriste (care-i ambiguizează ocazionalele semne de slăbiciune sau de conflict interior), şi strict limitate la ceea ce ţine de munca ei (lăsînd impresia că, timp de zece ani, nu are nici un fel de viaţă privată). Iar munca ei constă în principal din şedinţe (filmate şi montate cît s-a putut de cinetic); nici nu participă la raidul final asupra ascunzătorii lui Bin Laden. În schimb, pe la începutul filmului participă la interogarea unui suspect care ar putea deţine informaţii preţioase. În interogatoriile respective, un rol important îl joacă tortura. Eroina e iniţial tulburată, dar se obişnuieşte repede.
DE ACELASI AUTOR American dreamer Artă academică Literatura ca dinamită Starea disciplinei Bigelow a declarat că ZDT e „apolitic“, iar scenaristul l-a descris ca pe un test Rorschach, în care spectatorii tind să-şi regăsească propriile opţiuni politice, indiferent care sînt acestea: cu alte cuvinte, cei care condamnă recursul CIA-ului la tortură ar trebui să interpreteze tot ca pe o condamnare şi prezentarea no comment pe care le-o face filmul actelor respective. Dar lucrurile n-au funcţionat chiar aşa. Au existat intervenţii din partea unor intelectuali ultragiaţi (nici unul mai ultragiat decît Slavoj Zizek), care au susţinut că, în contextul în care ne sînt prezentate actele de tortură, maniera asta de prezentare macho-impasibilă echivalează cu acceptarea lor. Membri ai Senatului SUA au condam
