Înainte ca Cimitirul Vesel să devină celebru şi creatorul Stan Ioan Pătraş să eternizeze scene din viaţa şi ocupaţia persoanelor pe cruci, veşnicia satului se scria „cu lumină”. Vasile Ion Savu n-a ratat niciun eveniment din sat din ultimii 50 de ani. Pe toate le-a imortalizat şi prelucrat în atelierul său foto. „Unchieşul Savu” este primul fotograf care a surprins, printr-un obiectiv rusesc, Cimitirul Vesel, cunoscut azi în întreaga lume.

Veşnicia s-a născut la sat. Dar nu în orice sat, ci într-unul maramureşean: Săpânţa. Comuna în care oamenii oameni râd în faţa morţii, asemeni Dacilor şi cred că moartea e doar un pas spre veşnicie. O veşnicie pe care vor s-o cucerească încă de aici, de pe pământ. Din „seva” acestor locuri s-a născut geniul lui Stan Ioan Pătraş, care prin anii ’30 a început să „ctitorească” singurul cimitir vesel din lume, devenit celebru începând cu anii ’60.

Povestea acestui obiectiv unic nu e zugrăvită numai pe crucile de lemn, ci şi într-o colecţie de fotografii, multe în „pingălaş”, adică alb-negru. De fapt, încă înainte ca Stan Ioan Pătraş să devină celebru, „responsabil cu înveşnicirea” satului şi oamenilor era „Uncheşul Savu”. Probabil cel mai bătrân fotograf din Maramureş. Azi, la 91 de ani, Vasile Ion Savu pare un maramureşean tipic: simplu, vesel, împăcat cu el şi cu lumea. O lume care, prin ochii lui vioi se vede altfel: frumoasă şi bună. Şi veşnică. Pentru că aşa a lăsat-o Dumnezeu.

Încă de pe vremea lui Aristotel s-a ştiut cum se poate pune realitatea într-o cutie: este suficient să facem o gaură într-o cutie închisă ca să apară o imagine reală inversată pe fondul interior al cutiei. Se obţine astfel o aşa-numită cameră obscură. Pe de altă parte, alchimiştii ştiau că lumina înnegreşte clorura de argint. „Uncheşul Savu” nu ştie multe de Aristotel, nici de cameră obscură. Dar a ştiut, ins