Dacã ar fi sã ne întrebãm cât din condiţia de scriitor este opţiune şi cât asumare, nu putem sã nu ne gândim la cuvintele poetului american Robert Frost: „A fi poet nu este o profesiune, ci o condiţie”.

Scriitorul ieşean Ion Maria spunea într-un interviu acordat lui Petruţ Pârvescu: ,,Viaţa scriitorului este, în general, grea, plinã de necazuri şi renunţãri; aşa cã nimeni nu-şi alege de drag aceasta viaţã, ci este ales de ea. A fi scriitor nu este o alegere ci un destin pe care ţi-l asumi, pentru care optezi, ştiind bine ce presupune acesta. Cu mici ex­cepţii, scriitorii trãiesc într-o sãrãcie pe care şi-o asumã conştienţi cã societatea nu este de partea lor, nu le recu­noaşte valoarea şi nu le rãs­plã­teşte meritele, sacri­ficii­le, dãru­irea’’.

Scriitorul este un paria al societãţii, indiferent de coordonatele geografice sau sociale în care vieţuieşte, simpla sa trecere prin timp fiind unicã şi de necontestat datoritã obse­siei sale permanente de-a pãtrunde şi modela înţelesul cuvintelor, de a construi stãri şi a crea personaje sau a îmbrãca în artã tragismul condiţiei umane.

În cele mai multe cazuri, viaţa scriitorului este caracterizatã prin tristeţea golului imens dupã arderea sa în vederea actului unic al creaţiei – însingurarea faţã de oameni, care-l vor considera, cel mai adesea, nebun, renunţarea la o viaţã personalã.

Astãzi am citit despre sinuciderea tânãrului romancier american, David Foster Wa­llace, despre care binecunos­cutul romancier japonez Haruki Murakami spunea în antologia ,,Birthday Stories’’:

,,Cred cã David Foster Wa­llace gândeşte în cifre dar scrie în cuvinte, pentru cã proza sa are o precizie mate­maticã, cu­vin­tele ­succedându-se într-un şir logic, corect dupã toate legile universului. Forever Overhead nu face excepţie, şi des­crie traseul unui bãiat tânãr de la bazin la trambulinã, în dupã-amiaza cal