Există un interval scurt la finalul lui ianuarie în care oamenii merg la mall și pentru altceva decât cafeaua pe care și-o iau de la Starbucks. În corporații, e o perioadă moartă, pentru că toate gagicile de la HR și contabilitate și-au programat concediu ca să vadă ce reduceri au băgat la Zara și Mango, în timp ce bărbații trec meteoric prin magazinul de la care și-au luat toate perechile de blugi din ultimii opt ani, pentru vizita lor anuală de trei minute (în care intră și probarea în timp record a perechii de pantaloni pe care și-au ales-o).
În materie de reduceri, există mai multe școli de gândire. H&M, de exemplu, scade prețurile în special pentru hainele pe care nu le-ar purta nici un om care nu face parte din conducerea mafiei chinezești. Aici găsești cele mai elegante cămăși înflorate de mătase, mărimea S, și, dacă ai noroc, chiar și sacouri de culoare galbenă, cu care nu ți-ar fi rușine, la o adică, să prezinți starea vremii la PRO TV.
Zara are o strategie complet diferită. De pe etichetă, nu schimbă neapărat prețul, cât compoziția materialului. Reducerea nu se referă la faptul că vând același produs la un preț mai mic, ci la calitatea net superioară a produsului care ți-e livrat la același preț. Am cercetat îndelung oferta de sacouri, zăbovind printre rafturile cu haine aproape șapte minute, dar singura probă pe care am făcut-o a fost cea care presupune compararea etichetelor externe cu cele din interior. Pe eticheta externă, cu prețul, sacoul era 100% bumbac. Dacă făceai însă un efort suplimentar și căutai eticheta aia de pe interior, care spune mereu adevărul, găseai cam așa (citez din memorie): 50% viscoză, 48% acrilic, 2% elastină. Nu știu dacă a fost o scăpare onestă, a unui comerciant care vrea să-și vândă mai repede produsul mințindu-i pe clienți, sau e vorba de altceva, mai meschin. Mă rog, poate că e și mult exagerat interesul no
