Baronul de legendă al Sibiului, fost guvernator al marelui Principat al Transilvaniei şi ctitor al Muzeului Brukenthal din Sibiu, baronul Samuel von Brukenthal a avut „în umbră” două prezenţe feminine extrem de importante.

Istoria îl descrie pe baron ca pe un om cultivat şi „o frumuseţe de bărbat”, însă cu posibilităţi materiale reduse. „Era înalt, îşi purta părul castaniu şi fără perucă, avea ochii negri, sprâncenele groase, un nas mare acvilin şi buza inferioară proeminentă care, prin pornirea permanentă spre râs, îi îmblânzea trăsăturile. În Nocrich, localitatea natală, Brukenthal nu avea nicio posibilitate de avansare ca jurist, deoarece aici fratele său mai mare, Michael, îi urmase tatălui lor. Fratele mai tânăr era deci obligat să-şi caute rostul în altă parte. Pentru o carieră de succes în Sibiu, pe atunci centrul politic al Transilvaniei, îi lipsea dreptul de cetăţean al oraşului, pe care nu-l putea obţine decât având o gospodărie proprie. Brukenthal nu avea deci nici permisiune de şedere, nici drept de muncă. În primul rând însă, tânărului ambiţios şi cultivat care tocmai se întorsese acasă îi lipseau banii”, scrie Lisa Fischer în volumul Edenul de dincolo de codri – Samuel von Brukenthal – politician, colecţionar, francmason de Sibiu.

Ca urmare, era nevoie de „o bună politică matrimonială”, iar la momentul respectiv, scriu istoricii, erau două fete cu posibilităţi materiale mari în Sibiu, cea a familiei Baussnern, considerată frumoasă, bogată, cultivată dar uşuratică şi fiica primarului în funcţie, Sophia Katharina von Klocknern. Cea din urmă a fost alegerea tânărului baron, soţia sa fiind cunoscută în epocă drept o femeie de o inteligenţă rară, cu o educaţie aleasă dar şi o avere considerabilă. Nunta a fost sărbătorită cu mult fast în anul 1745 iar socrul mic şi-a ajutat ginerele să obţină dreptul de cetăţean al oraşului dăruindu