După ce reprezentantul României la Londra, un domn care vorbeşte engleza ceva mai bine decât Ţăranul cu Maserati, s-a umplut şi ne-a umplut de respect, violând cu perversiuni limba engleză în direct şi la oră de vârf pe cel mai important post de televiziune al planetei, opinia publică autohtonă l-a făcut cu ou şi cu oţet. Nici dacă i-ar fi zis Reginei „Fă, Elisaveto!”, cred că nu stârnea atâtea reacţii ostile. Şi apoi, ce-a făcut omul? Şi-a bătut puţin joc de limba lui Shakespeare, că şi vorbitorii nativi ai limbii lui Shakespeare şi-au bătut joc de România, în scandalul cărnii de cai. Faptul că, după patru ani petrecuţi în Marea Britanie, engleza ambasadorului nu trece de nivelul unui elev de gimnaziu nu l-a deranjat nici pe premierul Ponta. Ocupat fiind cu măririle de taxe, acesta a recunoscut că nu l-a auzit vorbind pe Jinga la CNN, dar că, indiferent cum o fi vorbit, omul trebuie menţinut în funcţie, fiindcă „s-a luptat foarte mult pentru România”. A, păi dacă e pe luptă, cred că o grămadă de personaje din România ar trebui să ocupe posturi de ambasadori, că sigur sunt luptători mai tari în pumn decât Jinga. Uite, de pildă, l-aş vedea ambasador în Canada pe Bute. Dă astă cu upercutu’, să vezi cum nu ne mai bagă canadienii beţe-n roate la emigrare şi, în loc să invadeze compatrioţii noştri ceva mai bruneţi Marea Britanie, mai împing puţin peste Atlantic şi ocupă Québecul, că şi ei sunt tot francofoni, musiu, mânca-ţi-aş arjanţii matale! Ca să aibă şi Bute o bucurie şi, din când în când, să mai încrucişeze mănuşile cu cineva, în State l-aş trimite ambasador pe Leonard Doroftei, cu tot cu nea Titi Prosop, pe post de ataşat militar, în caz că vine vreun negru de categorie supergrea să se ia de Moşu’. Iar eu nu m-aş rezuma la boxeri, că în România mai sunt şi alţi luptători. Pe Zmărăndescu îl putem trimite în Rusia, că la ce muşchi şi ce experienţă în recuperări a dob