Mititei proaspeţi, mici, oameni buni, cu pâine şi muştar. Carne garantată, proaspătă, de porc şi vită. Dacă până acum nu aţi fost atenţi la astfel de anunţuri prin pieţe şi prin târguri, de acum înainte ar trebui să vă ridice un semn de întrebare. Ce vedeţi, ce cumpăraţi, ce băgaţi în gură.

După mega-nebunia cu lasagna franţuzească de cal din Marea Britanie, după măgăruşii din Constanţa vânduţi ca şi carne de vită, iată scandalul cărnii de cal vândută drept carne de vacă a ajuns şi în judeţul Alba.

Un depozit din Blaj a vândut carne din asta de cal, dar gurile rele spun că sunt şi anumite abatoare în judeţ care nu ezită să taie caii şi chiar folosesc carnea de cal la mezelurile pe care le cumpărăm din magazine. Dacă ar scrie salam, tobă sau cârnaţi din carne de cal nimeni nu ar zice nimica, ar cumpăra sau ba… Dar pe mezeluri scrie carne de porc, vită sau pui.

Îmi aduc aminte acum vreo 3-4 ani o prea-frumoasă şi romantică privelişte prin Cetatea mea, cu multe spaţii verzi, cum păşteau nişte cai prin Şanţuri şi mă întreb desigur retoric, în ce mezeluri de vacă vor fi ei acum?

În urmă cu câţiva ani pe plaiurile mioritice era în toi un alt mare scandal: pe undeva pe lângă Bucureşti, înainte de Paştele ortodox, pe marginea drumului se carne de câine drept carne de miel.

Unii ştiu, dar alţii nu prea, că multe din mezelurile pe care le vedem prin galantare sunt realizate din carne adevărată, la care se adaugă din belşug resturi de la prelucrarea cărnii, grăsimi, zgârciuri, oase mărunţite, coloranţi chimici şi resturi rezultate din recondiţionarea unor mezeluri expirate.

Din această perspectivă este infinit mai sănătoasă – chiar dacă are colesterol cu carul – slănina veritabilă de casă (cum îi spun regăţenii, şunca), cu puţină ceapă de Miceşti şi pâine de casă.

Dar să nu vă mire dacă vreun ospătar ceva mai sincer vă va întreba: