O siluetă albă flutură batista către zările albastre, făcând semn vaselor de la distanţă. Marinarii, fie că vin, fie că pleacă, ştiu cine este. Este artista Carmen Sylva căruia ilustrul ei soţ, Regele Carol I, i-a clădit un mic castel de vapor, chiar pe digul portului Constanţa.

Marea Neagră a făcut o puternică impresie capetelor încoronate ale României, iar acestea şi-au lăsat o amprentă de neşters asupra teritoriului de la mare.

Cum Dobrogea fusese recâştigată în urma Războiului de Independenţă, copilul regăsit al ţării se bucura de toată afecţiunea „părinţilor“. La malul mării, familia regală îşi aflase loc de relaxare, odihnă şi frumuseţe nemărginită.

Constanţa căpătase renumele de „reşedinţă regală“, deoarece tot timpul liber Regele şi Regina îl petreceau aici.

Apariţia lor pe străzile oraşului-port era deja o obişnuinţă pentru localnici. Se plimbau cu trăsura şi salutau oamenii care le întorceau semnul de prietenie şi respect.

Localnicii aveau de ce să fie mândri: Constanţa cea pitorească, cu aerul ei balcanic şi amestecătura de naţii, devenise favorita suveranilor germani.

Castelul de la mare al Reginei

Cuibul de la mare a fost construit special în 1910 pentru Regina Elisabeta. Locul ales era fostul dig de intrare în port, unde inginerul Anghel Saligny a supravegheat personal ridicarea Pavilionului Regal.

Construcţia era romantică: de dimensiuni relativ reduse, realizată din lemn, după asemănarea unui castel de vas – imitând tot ce se află pe puntea unui vapor. Marea se vedea din orice colţ al cuibului cu patru camere, terasă şi un salon unde regina primea vizite ale protipendadei.

„Este extrem de fericită aici, numai ea şi marea, faţă în faţă“, o descriu apropiaţii. Avea un vas, Amarylis, cu care făcea scurte croaziere însoţită de suita sa. Ca să comunice mai bine cu cei aflaţi pe vase, regina a cer