Oare teatrul este literaturã?

Principiul fundamental al artei în genere este intenţia de a transmite o concepţiune prin mijloace convenţionale de la om la om; încercarea de a realiza acea intenţie constituie opera de artã. (…)

Dar câte sunt mijloacele convenţionale pentru transmiterea unei intenţii artistice? Sunt desigur multe şi mulţi cri­tici au cãutat sã le clasifice. Din câţi am citit pân acum, nu am gãsit în niciunul o pãrere deosebitã în privinţa teatrului; pentru toţi, dramaturgul este considerat ca un fel de literat sau poet, iar piesele de teatru ca un fel de producţii lite­rare sau poetice.

Cursurile de poeticã ne prezintã chiar capitole întregi despre poezia dramaticã. Sã mã ierte domnii autori de poe­tice mai mult sau mai puţin elementare sã cred despre dramaturgie altfel decât vor dumnealor sã mã facã a crede.

Teatrul, dupã pãrerea mea, nu e un gen de artã, ci o artã de sine stãtãtoare tot aşa de deosebitã de literaturã şi în special de poezie, ca orişicare altã artã - de exemplu arhitectura.

Literatura este o artã refle­xivã. Orice gen literar are drept obiect deşteptarea de imagini numai şi numai prin cuvinte exprimând gândiri: epicã, li­ricã, narativã, oricum ar fi, li­teratura se mãrgineşte la a închipui imagini, a gândi asuprã-le şi a transmite cititorului prin cuvinte acele ima­gini şi gândiri; aci stau tot obiectul şi toatã intenţia literaturii. Teatrul este o artã constru­ctivã, al cãrei material sunt conflictele ivite între oameni din cauza caracterelor şi patimilor lor. Elementele cu care lucreazã sunt chiar arãtãrile vii şi ime­diate ale acestor conflicte. (…)

Cu mult mai mult se aseamãnã deci dramaturgul cu arhitectul, care concepe clãdirea, o plãnuieşte pe hârtie, şi tocmai apoi o aratã fãcutã gata din grãmãdirea întocmitã a materialului voit. În acest sens gândeşte şi dramaturgul - nu la a gândi ce