(Azi se împlinesc 19 ani de la trecerea la cele veşnice a scriitorului petrilean Ion D. Sîrbu. O sã ne aducem aminte de el, aici şi acum, evocându-l, prin intermediul unor scrisori trimise şi primite în anul dinaintea trecerii spre Otopenii de Dincolo. O sã aveţi surpriza de a constata cã avem de a face cu un om extrem de viu şi… vizionar, dacã e sã ne referim la destinul postum al operei sale.)
“O anume Olga din Sebeş, judeţul Alba, a relatat lui Suru”…
Aşa începe o notã a Securitãţii craiovene din 28 ianuarie 1988 care rezumã conţinutul unei scrisori adresate de Olga Caba lui Ion D. Sîrbu. Pentru securiştii doljeni, ”Olga din Sebeş” nu era încã, în mod evident, Olga Caba. Expeditoarea scrisorii era, însã, absolventã a Facultãţii de Litere şi Filosofie din Cluj (promoţia 1934) şi profesoarã de limba englezã care, între 1952 şi 1953, a fost întemniţatã pentru convingerile sale politice, în penitenciarele Mislea şi Vãcãreşti. Olga Caba a debutat editorial, în anul 1944, cu volumul Vacanţã sentimentalã în Scoţia. Lipseşte din literatura românã peste un sfert de veac, revenind în 1970 cu un volum de Poezii. În 1988, cînd are loc schimbul de scrisori cu Ion D. Sîrbu, Olga Caba tocmai a publicat romanul Zodia vãrsãtorului de apã, o cronicã a instalãrii regimului comunist în România. În acel an, “o anume Olga din Sebeş” era o doamnã distinsã în vârstã de 75 de ani.
“Prietenul nostru comun a petrecut Crãciunul la Jaffa şi ajunul la Bethlehem”, îi scrie Olga Caba lui Ion D. Sîrbu. “Este f. lãudat de presã pentru Corrida, ultimul caiet de versuri. Corespondãm curent, chiar şi acum am cãpãtat o misivã. Nu stã un moment locului, nu ştiu cum mai scrie şi compune muzicã. A avut succes şi cu compoziţii la Paris. Da, e adevãrat cã N. are cirozã dar se vede cã gãseşte medicamente adecvate ca sã poatã scrie. Mai cunosc cazuri de cancer şi leucemie când îna
