Într-o seară de la sfîrşitul lui ianuarie, Librăria Cărtureşti din Iulius Mall-ul ieşean a adunat cîteva zeci de persoane interesate de situaţia patrimoniului din oraş. Parte a unei serii de dezbateri pe diferite teme – inaugurată sub numele „Cafeneaua Publică“, în urmă cu un an, de către inimoşii membri ai Fundaţiei Comunitare –, întîlnirea a avut titlul Avem un patrimoniu. Ce facem cu el? Profesorul Laurenţiu Rădvan, de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ (deţinător al unui blog, www.solutii-iasi.blogspot.com, dedicat posibilelor rezolvări arhitecturale), a făcut un istoric al monumentelor din Iaşi, prin prisma vechimii şi a tendinţelor din diferitele epoci. Astfel, dacă din primele sute de ani de după atestarea Iaşiului au rămas cu preponderenţă biserici (dintre care cele mai vechi, de secol XV – Armenească şi Sfîntul Nicolae Domnesc –, aproape fără legături cu originalele), începînd din secolul al XIX-lea se pot menţiona mai ales case boiereşti (exemple: Beldiman, Canta, Catargi). Mai aproape de noi, secolul al XX-lea a adus două momente care au afectat puternic starea multor asemenea edificii: bombardamentele din cel de-Al Doilea Război Mondial şi campania de demolare a comuniştilor. Cel mai elocvent exemplu din acest ultim caz este cel al Pieţei Unirii, unde – afirmă profesorul Rădvan – s-a stricat iremediabil echilibrul vizual. Soluţia pentru ceea ce ne-a mai rămas – un patrimoniu aflat într-o stare destul de proastă – ar fi o reabilitare măcar la nivel de faţade şi punerea în valoare din punct de vedere turistic, inclusiv prin modernizarea unor căi de acces, ideile şi proiectele societăţii civile şi ale autorităţilor fiind foarte importante în salvarea acestor monumente.

DE ACELASI AUTOR Cum a fost dărîmat turnul de apă al Fabricii Nicolina Distrugerea conacului Principesei Ileana - la Poieni La Iaşi: soarta casei Moruzi Casa călăului Buzatu Dir