Chiar dacă Sorin Blejnar nu mai e azi șeful Fiscului, umbra și metodele lui continuă să-și facă de cap în ANAF. Urmașii contrabandistului cu motorină strîng la piept icoana TVA-ului fictiv și îi fugăresc în continuare pe artiști, sportivi și jurnaliști. Măsura a fost, să amintim, ordonată de Blejnar împotriva jurnaliștilor incomozi pe vremea cînd Băsescu îi ceruse lui "Sorin", pe care nu-l cunoștea, să-i execute pe dușmani.
TVA-ul pe drepturi de autor, pretins retroactiv de ANAF fără ca el să fi fost încasat de cineva, a fost amplificat cu penalități astronomice și însoțit de executare silită. Faptul că mulți jurnaliști și-au pierdut banii și casele în guvernarea Boc nu e așa un lucru de mirare, dar ideea că alți jurnaliști sînt amenințați cu executarea silită în guvernarea Ponta, cea care s-a angajat să îndrepte nedreptatea, aduce a crimă în serie. Mai ales că jurnaliștii au cîștigat în primă instanță un proces împotriva ANAF, care obligă statul să suspende asaltul penibil al Fiscului.
Recent, la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, o speță similară a fost tranșată în defavoarea Fiscului francez, care îi hăituia cu penalități imaginare pe Martorii lui Iehova. CEDO a arătat că autoritățile fiscale au creat o taxă speculînd tăcerea legii, adică au procedat exact ca Blejnar. În plus, Curtea a afirmat că o taxare prea mare relativă la veniturile persoanei taie resursele vitale. În cazul românesc, penalitățile imaginare depășesc cu mult TVA-ul imaginar, iar suma lor, imaginară și ea, poate tăia nu numai resursele vitale, ci și pe cele locative, morale și nervoase. Gheorghe Piperea, avocatul care a cîștigat procesul cu ANAF la tribunal, e de părere că lucrurile s-ar fi tranșat de mult dacă martorii lui Blejnar – adică vagoanele cu motorină și Codruț Marta – ar fi putut fi citați.
Publicat în Cațavencii, nr. 7(85), 2013
Chiar dacă
