● Bernd Brunner, Arta orizontalei. Laudă tolănitului, traducere din limba germană de Mihai Moroiu, Editura Baroque Books & Arts, 2012.
O carte bine dispusă, de un enciclopedism simpatic şi vioi. Textul e pus în pagină în poziţia „culcat“, tonul e hîtru, abordările sînt interesante şi destinse, decupate în capitole precum „Gramatica orizontalei“, „Pentru un tolănit corect“, „Geneza saltelei“, „Fotoliul problematic“ ş.a. Ai zice că e un divan ad-hoc despre divanuri, şezlonguri, canapele, hamace, priciuri, cuşete şi budoare, despre curtezane (les grandes horizontales), plutire, reverie, psihanaliză, dormitoare feng shui şi savasane yoghine, despre poziţia în somn ca marcă a personalităţii, despre Oblomov, Miami Beach şi Roma antică, despre recentele concepte de artă a zăbovitului sau slow living, despre seducătoarele langori orientale, dar şi despre occidentali precum Proust, Twain sau Heine, care au preferat patul în locul mesei de scris.
DE ACELASI AUTOR Religia pentru atei Adevărul despre cazul Harry Quebert Păsările galbene Kamceatka Un lucru e clar: orizontala a produs numai surprize şi a stîrnit extravaganţe dintre cele mai suprarealiste. Avîntul tehnicii în domeniul dormezelor s-a soldat, de-a lungul timpului, cu o sumedenie de bizarerii, imperativele răsfăţului zămislind şi ele nişte prototipuri oarecum SF (de exemplu, duşul orizontal, scos pe piaţă nu demult de un elveţian). Prin comparaţie, Rolls Royce-ul paturilor de azi – un model al mărcii suedeze Hästens, lucrat manual, din păr de cal, in şi lemn, şi vîndut cu 60.000 de euro – e de o desăvîrşită decenţă.
Arta orizontalei trage linia orizontului pe deasupra tuturor ritualurilor, ustensilelor şi beneficiilor tolănelii, fie că e vorba de „un abandon la orizontală conştient şi «distins»“ ori de statul în pat ca formă de protest (în genul John Lennon & Yoko Ono). Rezultatul: o lectură sav
